Instalația sanitară a casei noi: țevi, trasee și puncte

Instalația sanitară a casei noi este rețeaua de țevi, fitinguri și armături care aduce apa rece și caldă la punctele de consum și duce apa uzată spre canalizare sau spre stația de epurare. Deși o vezi doar prin robineți și sifoane, ea se decide devreme, pentru că traseele trec prin pereți, prin planșee și prin șapă, adică prin locuri la care nu mai ajungi fără spargeri. Un proiect de instalații făcut de un inginer, urmat de un montaj executat de instalatori autorizați, te scutește de cele mai neplăcute surprize de după mutare.

Ce cuprinde instalația sanitară a unei case

Instalația sanitară are trei părți distincte: alimentarea cu apă rece, prepararea și distribuția apei calde și canalizarea interioară. Fiecare are reguli proprii de dimensionare, iar proiectantul le desenează pe planuri separate, cu coloane, ramificații și poziția fiecărui obiect sanitar.

La alimentare, apa vine de la branșament sau dintr-o sursă proprie, trece printr-un contor și printr-un filtru, apoi intră într-un distribuitor, numit colector. Din colector pleacă tuburi separate către fiecare baie și către bucătărie. La canalizare, apa uzată coboară pe coloane verticale și se scurge prin conducte orizontale înclinate către exterior. Despre legătura cu rețeaua publică sau cu stația de epurare poți citi în Branșamentele la utilități: apă, canalizare, gaz, curent și în Fosa septică sau stația de epurare: cum alegi corect.

Colectorul și coloanele

Un colector central, montat într-o nișă accesibilă, are avantajul că o avarie la un obiect sanitar se oprește dintr-un singur robinet, fără să închizi apa în toată casa. Sistemul cu coloane și ramificații consumă mai puține țevi, dar are mai multe îmbinări. În casele cu o singură baie și o bucătărie, diferența de cost este mică, așa că alegerea se face de obicei după spațiul disponibil și după preferința instalatorului.

Din ce materiale se fac țevile?

Pentru apă potabilă se folosesc de obicei țevi din polietilenă reticulată (PEX), din polipropilenă (PPR), multistrat sau din cupru, iar pentru canalizare, țevi din polipropilenă sau PVC cu garnituri. Materialul se alege după presiune, temperatură, modul de montaj și buget, nu doar după preț.

În practică, instalatorii se simt confortabil cu un singur sistem și îl montează mai bine decât unul pe care îl văd rar. De aceea merită să discuți cu ei înainte de proiectul final: dacă proiectantul a prevăzut un material, iar firma execută altul echivalent, modificarea se consemnează în scris.

Atenție: Nu amesteca țevi și fitinguri de la producători diferiți decât dacă fișa tehnică permite explicit asta. Îmbinările necompatibile sunt printre cele mai frecvente cauze ale scurgerilor ascunse.

Cum stabilești traseele și punctele de consum?

Cele mai bune trasee sunt scurte, drepte și grupate, cu băile și bucătăria așezate una lângă alta sau una deasupra celeilalte. Cu cât pereții umezi sunt mai apropiați, cu atât ai mai puține țevi, mai puține pierderi de căldură în conducta de apă caldă și mai puține locuri prin care poate apărea o problemă.

Punctele de consum se numără și se așază pe plan înainte de zidărie: lavoare, duș sau cadă, WC, mașină de spălat rufe, mașină de spălat vase, chiuvetă, robinet exterior pentru grădină. Pentru fiecare se notează poziția, înălțimea și tipul de racord. Pentru un robinet de grădină, de exemplu, trebuie prevăzută și posibilitatea de golire în sezonul rece, ca să nu înghețe țeava în perete.

Locul consumatorilor mari

Boilerul sau acumulatorul de apă caldă și centrala sau pompa de căldură se pun cât mai aproape de baie și de bucătărie, într-un spațiu tehnic ventilat. Dacă distanța până la cel mai îndepărtat robinet este mare, apa caldă ajunge greu și se risipește apă rece până se încălzește conducta. Soluțiile pentru asta sunt prezentate în Apa caldă menajeră în casa nouă: boiler și recirculare.

Cum protejezi și izolezi conductele?

Conductele se protejează cu izolație termică, cu tuburi de protecție în zonele de trecere prin beton și cu fixări care permit dilatarea. Fără izolație, apa caldă pierde temperatură, iar țevile de apă rece formează condens vara, pe pereți și în șapă.

• Conductele de apă caldă se învelesc în tuburi din spumă elastomerică sau din polietilenă, cu grosimea indicată în proiect.
• Conductele de apă rece trec prin spații încălzite sau sunt izolate împotriva condensului și a înghețului.
• Trecerile prin pereți și planșee se fac prin tuburi de protecție, astfel încât țeava să se poată mișca fără să fisureze betonul.
• Canalizarea din apropierea dormitoarelor se alege cu pereți izolați fonic sau se înfășoară cu fâșii de vată sau cauciuc.

Pe traseele din pardoseală, țevile nu se îngroapă direct în beton fără protecție, iar la parter ele trebuie să țină cont de straturile descrise în Izolarea pardoselii pe sol: straturi și materiale. La etaj, ele se așază în șapa de egalizare, peste izolația fonică, ținând cont de înălțimea totală a straturilor. Aceleași straturi pot conține și încălzirea prin pardoseală, iar coordonarea dintre cele două instalații este explicată în Încălzirea în pardoseală la casa nouă: ce trebuie știut.

Cum faci corect canalizarea interioară?

Canalizarea interioară funcționează prin gravitație, așa că are nevoie de pantă constantă, diametre potrivite și aerisire. Țevile orizontale se montează de obicei cu o pantă mică și continuă, fără contrapante și fără coturi bruște, ca apa și materiile solide să se scurgă împreună.

Fiecare obiect sanitar are un sifon, care păstrează o dopă de apă și oprește mirosurile. Coloana de canalizare se continuă deasupra acoperișului sub forma unei țevi de aerisire, altfel sifoanele se golesc prin sucțiune când se scurge multă apă. Ieșirea din casă se face printr-un cămin de vizitare exterior, unde poți desfunda țeava fără să deschizi pardoseala.

Ce eviți la montaj

Coturile la 90 de grade consecutive, ramificațiile care intră pe contrapantă și țevile prea subțiri pentru WC sunt cauze frecvente de înfundare. Un WC are nevoie de un diametru mai mare decât un lavoar, iar legătura dintre ele trebuie să aibă o racordare lină. Orice schimbare față de proiect se discută cu inginerul de instalații înainte de a închide traseul.

Ce verifici înainte de a acoperi țevile?

Înainte să se toarne șapa sau să se închidă pereții, instalația se verifică sub presiune, iar rezultatul se consemnează într-un proces-verbal al probei. Proba constă în umplerea rețelei cu apă sau cu aer la o presiune mai mare decât cea de lucru, menținută un timp stabilit, timp în care manometrul nu trebuie să scadă.

Pe lângă probă, merită să faci fotografii cu traseele deschise, cu o ruletă în cadru, pentru a ști mai târziu unde sunt țevile. Aceste imagini, împreună cu planurile as-built, ajung în dosarul casei, despre care vorbește Cartea tehnică a construcției: ce conține și cine o păstrează. Dacă dorești să vezi cum se leagă instalația sanitară de restul instalațiilor, ordinea lucrărilor este descrisă în Instalațiile unei case noi: ordinea și planificarea lor.

Lucrările de instalații sanitare și de gaze se fac doar de firme și de instalatori autorizați, care răspund de calitatea montajului. Pentru partea de structură, orice trecere prin grinzi sau prin stâlpi se aprobă de proiectantul de rezistență, nu se decide pe șantier.