Instalațiile unei case noi: ordinea și planificarea lor

Instalațiile unei case noi se planifică în faza de proiect și se execută pe șantier într-o ordine fixă: întâi ce trece prin fundație și pe sub placă, apoi, după ce casa este închisă cu acoperiș și ferestre, trasele de apă, canalizare, curent, încălzire și ventilație, verificate și probate înainte de tencuieli. Aparatajul, obiectele sanitare și echipamentele vin la final, după finisaje. Dacă respecți această succesiune, eviți spargerile ulterioare, care sunt cea mai scumpă și mai frustrantă greșeală dintr-o construcție.

Ghidul de mai jos îți arată ce instalații are o casă obișnuită din România, cine le proiectează și cine le execută, ce decizii trebuie luate din timp, cum arată fiecare etapă pe șantier și ce documente trebuie să primești la predare. Detaliile pe fiecare sistem le găsești în articolele dedicate, la care trimitem pe parcurs.

Ce instalații are o casă nouă și cine le proiectează

O casă nouă are, de regulă, cinci familii de instalații: sanitare (apă și canalizare), electrice, termice, de gaz (dacă există rețea) și de ventilație, fiecare cu proiectul său. Proiectele de instalații fac parte din documentația tehnică a casei și sunt întocmite de ingineri de instalații, separat de proiectul de arhitectură și de cel de structură.

Familiile de instalații

Curenții slabi înseamnă rețeaua de date, cablul TV, interfonul, alarma și camerele video. Nu sunt obligatorii, dar se pozează în același timp cu instalația electrică, așa că trebuie decise o dată cu ea.

Proiectul de instalații

Proiectul de instalații stabilește traseele, diametrele, secțiunile cablurilor, puterile, echipamentele și pozițiile fiecărui punct de consum. Se face pe faze, ca restul documentației: o parte intră în dosarul pentru autorizație, iar detaliile de execuție vin în proiectul tehnic, așa cum explicăm în Proiectul casei pe faze: DTAC, proiect tehnic și detalii. Pentru o casă, un proiect bun de instalații înseamnă planuri pe fiecare nivel, scheme (schema tabloului electric, schema centralei termice), liste de cantități și un memoriu tehnic.

Important: Lucrările la instalația electrică și la cea de gaz se fac exclusiv de persoane și firme autorizate. Nu sunt lucrări de bricolaj: o greșeală poate produce electrocutare, incendiu sau explozie.

Planificarea începe în faza de proiect

Cele mai multe probleme cu instalațiile apar pentru că deciziile au fost amânate până la șantier, când pereții sunt deja ridicați. Câteva alegeri influențează direct arhitectura și structura, deci trebuie făcute înainte de autorizație sau, cel târziu, în proiectul tehnic.

Deciziile care nu pot aștepta

1. Sursa de căldură: pompă de căldură, centrală pe gaz, pe peleți sau altă soluție. Ea decide dacă ai nevoie de coș de fum, de cameră tehnică, de loc pentru unitatea exterioară sau de depozit de combustibil. Criteriile sunt detaliate în Sistemul de încălzire pentru casa nouă: criterii de alegere.
2. Tipul de emițători: calorifere sau încălzire în pardoseală. Pardoseala radiantă cere o înălțime mai mare a straturilor de pardoseală, ceea ce schimbă cotele ușilor și ale scărilor.
3. Ventilația: dacă alegi ventilație mecanică cu recuperare de căldură, ai nevoie de spațiu pentru unitate și de trasee pentru tubulatură, de regulă prin tavane false sau prin planșeu.
4. Canalizarea: locul băilor și al bucătăriei față de coloanele de scurgere și față de ieșirea spre rețea sau spre fosă.
5. Puterea electrică necesară: influențează cererea de racordare și tipul de branșament.

Coordonarea cu structura

Instalațiile trec prin elemente structurale: fundații, planșee, uneori grinzi. Golurile prin aceste elemente trebuie prevăzute de proiectantul de structură, nu tăiate ulterior. O conductă de canalizare care traversează o grindă sau un stâlpișor tăiat pentru un tub de curent slăbesc elementele care țin casa la cutremur. Rolul acestor elemente este explicat în Centurile și stâlpișorii din zidărie: rolul antiseismic.

Atenție: Nu tăia, nu găuri și nu face niciodată șlițuri în centuri, stâlpișori, grinzi sau planșee fără acordul scris al inginerului structurist. Traseele se ocolesc sau se rezolvă prin goluri prevăzute în proiect.

Coordonarea cu arhitectura

Arhitectul stabilește unde stau mobilierul, bucătăria, dulapurile încastrate și ușile. Instalatorul trebuie să știe toate acestea înainte să traseze prizele și scurgerile. O priză ascunsă de dulap sau o scurgere de chiuvetă care nu se potrivește cu mobilierul bucătăriei se văd abia la final. De aceea merită să ai un plan de mobilare semnat înainte de instalațiile la brut.

Ordinea instalațiilor pe șantier

Pe șantier, instalațiile se execută în etape, intercalate cu lucrările de construcții, iar fiecare etapă trebuie terminată și verificată înainte ca următoarea să o acopere. Tabelul de mai jos arată succesiunea uzuală pentru o casă din zidărie cu planșeu de beton.

Pentru a înțelege cum se leagă aceste etape de stadiile comerciale ale casei, citește ce înseamnă casa la roșu, la gri sau la cheie.

Lucrările din fundație și de sub placă

Primele instalații se montează odată cu fundația, pentru că după turnarea betonului orice trecere nouă înseamnă carotare. Aici intră tuburile de protecție prin care vor trece branșamentele, conductele de canalizare spre exterior și electrodul sau banda prizei de pământ.

Tuburile de trecere

Prin fundație se lasă tuburi de protecție (de diametru mai mare decât conducta sau cablul care va trece prin ele), poziționate exact unde a prevăzut proiectul. Ele permit ca apa, cablul electric și eventual gazul să intre în casă fără să fie înglobate direct în beton. După montarea instalației, spațiul dintre tub și conductă se etanșează, ca să nu intre apă sau radon din sol.

Canalizarea sub placă

Conductele de canalizare de sub placa de la sol se pozează cu pantă continuă spre ieșire, pe un pat de nisip, și se verifică înainte de umplutură. Ce greșești aici nu mai repari fără să spargi placa. Ieșirea casei se leagă fie de rețeaua publică, fie de un sistem individual, după variantele explicate în Fosa septică sau stația de epurare: cum alegi corect.

Priza de pământ

Priza de pământ este ansamblul de electrozi îngropați în sol care asigură legarea la pământ a instalației electrice. Se realizează de obicei odată cu fundația, cu o bandă sau cu electrozi, și se măsoară rezistența ei înainte de punerea în funcțiune. Valoarea admisă și soluția concretă le stabilește proiectantul de instalații electrice.

Izolația pardoselii și instalațiile

Dacă pe sub placă trec instalații, ele trebuie coordonate cu straturile de izolație ale pardoselii, ca să nu rămână tuburi reci sub sau prin izolație. Alcătuirea acestor straturi este descrisă în Izolarea pardoselii pe sol: straturi și materiale.

Instalațiile la brut, înainte de tencuieli

Instalațiile la brut sunt toate traseele montate în pereți, în planșee și în pardoseală, fără aparataj și fără obiecte sanitare, iar ele se fac după ce casa este închisă. Acoperișul terminat și ferestrele montate protejează tuburile, cablurile și doza de ploaie și de îngheț.

Sanitarele

Instalatorul montează conductele de apă rece și caldă, coloanele de canalizare, racordurile pentru fiecare obiect sanitar și eventual ramele de montaj pentru vasele de WC suspendate. Trebuie să aibă planul final al băilor, cu poziția exactă a lavoarului, a dușului și a mașinii de spălat.

Electricele

Electricianul pozează tuburile flexibile sau rigide, montează dozele, trage cablurile și pregătește locul tabloului. Planul de prize, întrerupătoare și corpuri de iluminat se decide cameră cu cameră, cu mobilierul în față. Toate criteriile, de la numărul de circuite la protecțiile diferențiale, sunt în Instalația electrică a casei noi: ce planifici din timp.

Termicele și ventilația

Se montează conductele spre calorifere sau distribuitoarele pentru pardoseala radiantă, legăturile spre centrala termică sau spre pompa de căldură și, dacă ai ales ventilație mecanică, tubulatura de aer. Ventilația cu recuperare de căldură are trasee voluminoase, deci se montează înaintea tavanelor false și se coordonează cu corpurile de iluminat; detalii în Ventilația cu recuperare de căldură: de ce o prevezi.

Sfat: Fotografiază fiecare perete cu instalațiile la vedere, cu o ruletă întinsă pe lângă trasee, înainte de tencuială. Peste ani, când vrei să agăți un dulap sau să dai o gaură, fotografiile te feresc de un cablu sau de o țeavă străpunsă.

Probele, verificările și lucrările ascunse

Orice instalație care urmează să fie acoperită se verifică și se probează înainte, iar rezultatul se consemnează în scris. Lucrările care nu mai pot fi văzute după finisaje se numesc lucrări ascunse, iar verificarea lor se face cu dirigintele de șantier.

Ce se verifică

• Proba de presiune la conductele de apă și la circuitul de încălzire: instalația se pune sub presiune o perioadă stabilită, iar scăderea presiunii arată o scurgere.
• Proba de etanșeitate la canalizare, prin umplere cu apă sau prin altă metodă prevăzută în proiect.
• Proba de etanșeitate la instalația de gaz, făcută de instalatorul autorizat, înainte de punerea în funcțiune de către distribuitor.
• Continuitatea și izolația circuitelor electrice și rezistența prizei de pământ, măsurate cu aparate de către electrician.

Procesele-verbale

Fiecare verificare se consemnează într-un proces-verbal de lucrări ascunse sau de probă, semnat de executant și de dirigintele de șantier. Ce face concret dirigintele și când trebuie chemat afli în Dirigintele de șantier: rolul lui la construcția casei. Aceste procese-verbale ajung apoi în dosarul de recepție și în cartea tehnică a casei.

Atenție: Nu accepta tencuirea sau turnarea șapei peste instalații neprobate „pentru că se grăbește echipa”. O scurgere descoperită după montajul pardoselii costă de câteva ori mai mult decât o zi de așteptare.

Finisajele, echipamentele și punerea în funcțiune

După tencuieli și șape vin finisajele, iar instalațiile se completează cu aparatajul, obiectele sanitare și echipamentele, apoi se pun în funcțiune. Aici contează ordinea fină a meseriilor: zugrăveala înainte de montarea prizelor finale, gresia înainte de obiectele sanitare, parchetul după ce șapa s-a uscat suficient.

Ce se montează la final

• prize, întrerupătoare și corpuri de iluminat, cu etichetarea circuitelor în tablou;
• lavoare, vase de WC, cabine de duș, baterii, boilere sau puncte de preparare a apei calde;
• centrala sau pompa de căldură, vasul de expansiune, pompele, automatizarea;
• unitatea de ventilație, gurile de aer, filtrele;
• echipamentele de curenți slabi: router, interfon, alarmă.

Punerea în funcțiune

Sursa de căldură se pune în funcțiune de firma autorizată, care completează documentele echipamentului. Instalația de gaz este pusă în funcțiune de distribuitor, după verificarea documentației. Circuitul de încălzire în pardoseală se pornește gradual, după un program de încălzire a șapei, ca să nu apară fisuri; detalii în Încălzirea în pardoseală la casa nouă: ce trebuie știut.

Racordarea la rețele

Branșamentele definitive la apă, canalizare, gaz și curent au propriile proceduri la operatorii de rețea și se pornesc din timp, pentru că durează. Pașii și documentele sunt explicați în Branșamentele la utilități: apă, canalizare, gaz, curent. Unele avize de la rețele se cer chiar prin certificatul de urbanism, după cum vezi în Avizele și acordurile pentru casă: rețele, mediu, vecini.

Documentele instalațiilor la predare

La finalul lucrărilor trebuie să primești, pentru fiecare instalație, un set de documente care dovedește ce s-a montat și cum a fost verificat. Fără ele, recepția casei se complică, iar intervențiile viitoare se fac pe ghicite.

Toate aceste acte se folosesc la Recepția la terminarea lucrărilor: comisie, acte, pași și apoi se păstrează în Cartea tehnică a construcției: ce conține și cine o păstrează, dosarul care însoțește casa pe toată durata ei de viață.

Greșeli frecvente cu instalațiile casei

Cele mai multe probleme apar din grabă, din lipsa unui plan coordonat și din economii făcute în locurile care nu se mai văd. Iată greșelile care revin cel mai des pe șantierele de case:

• Instalații decise pe loc, fără proiect, cu trasee improvizate de fiecare meserie.
• Tăieri în elemente structurale pentru tuburi și țevi.
• Tencuieli peste instalații neprobate sau neconsemnate în procese-verbale.
• Prea puține circuite electrice și prize, completate ulterior cu prelungitoare.
• Canalizare fără pantă suficientă sau fără aerisire, care produce mirosuri și înfundări.
• Lipsa tuburilor de rezervă spre pod, spre garaj sau spre locul unei viitoare stații de încărcare.
• Instalații care traversează izolația fără etanșare, creând punți termice și infiltrații de aer.
• Echipamente supradimensionate, alese „să fie”, care funcționează ineficient într-o casă bine izolată, mai ales dacă ținta este o casă cu consum aproape zero.

Ultimul punct merită subliniat: o casă nouă bine izolată are nevoie de mult mai puțină energie decât o casă veche, așa că sursa de căldură și emițătorii se dimensionează după calculul termic al proiectului, nu după obiceiul instalatorului.

Ce merită reținut despre instalații

Instalațiile reușite sunt cele decise în proiect, executate în ordinea corectă și verificate înainte de a fi acoperite. Sursa de căldură, tipul de emițători, ventilația și pozițiile băilor schimbă arhitectura și structura, deci se aleg devreme. Pe șantier, fiecare etapă se încheie cu probe și procese-verbale, iar la final primești planurile conforme cu execuția și documentele fiecărui sistem.

De reținut:

• proiect de instalații pentru fiecare sistem, coordonat cu arhitectura și structura;
• tuburi de trecere și canalizare montate odată cu fundația și placa;
• instalații la brut abia după ce casa este închisă;
• probe de presiune și procese-verbale de lucrări ascunse înainte de tencuieli;
• lucrări electrice și de gaz doar prin persoane autorizate;
• planuri conforme cu execuția și fotografii ale traseelor, păstrate în cartea tehnică.