Încălzirea în pardoseală la casa nouă: ce trebuie știut

Încălzirea în pardoseală este un sistem în care țevi cu apă caldă sau cabluri electrice, înglobate în șapă, încălzesc toată suprafața podelei, iar podeaua cedează căldura încăperii prin radiație. Funcționează la temperaturi joase ale apei, de aceea se potrivește foarte bine cu o casă nouă bine izolată și cu o pompă de căldură. Decizia se ia din faza de proiect, pentru că sistemul schimbă alcătuirea și grosimea pardoselii, cotele ușilor și ale scării și dimensionarea sursei de căldură.

Mai jos găsești ce presupune sistemul, cum se proiectează, cum se execută corect pe șantier, de ce prima pornire trebuie făcută după un program și ce finisaje merg peste el.

Cum funcționează încălzirea în pardoseală

Sistemul transformă toată pardoseala într-un emițător de căldură mare și cald, nu fierbinte. Pentru că suprafața este foarte mare, apa din țevi poate avea o temperatură mult mai mică decât la calorifere, iar podeaua rămâne plăcută la atingere.

Varianta cu apă și varianta electrică

Pentru o casă întreagă, varianta cu apă este cea folosită de obicei. Cea electrică se întâlnește mai ales în băi sau ca încălzire de confort, iar circuitul ei se prevede în proiectul electric, după regulile din Instalația electrică a casei noi: ce planifici din timp.

Temperatura joasă, avantajul principal

Un alt câștig este distribuția uniformă a căldurii pe înălțimea camerei: aerul nu se mai stratifică puternic, cu tavanul cald și picioarele reci, cum se întâmplă uneori la caloriferele mici și foarte fierbinți. Lipsa caloriferelor eliberează pereții pentru mobilier și reduce circulația prafului antrenat de curenții de aer cald.

Pardoseala radiantă lucrează de obicei cu apă de tur de aproximativ 30–40 de grade, în funcție de pierderile de căldură ale casei și de finisaj. La aceste temperaturi o pompă de căldură funcționează eficient. Temperatura suprafeței podelei este limitată din proiect, pentru confort și sănătate, iar în zonele în care stai mult nu depășește, de regulă, în jur de 29 de grade.

Când este alegerea potrivită

Încălzirea în pardoseală dă cele mai bune rezultate într-o casă cu pierderi mici de căldură, locuită permanent, unde se menține o temperatură constantă. Nu este o soluție universală, iar în anumite situații caloriferele sau ventiloconvectoarele sunt mai potrivite.

Situații favorabile

• casă nouă, bine izolată, cu ferestre performante;
• sursă de căldură care lucrează eficient la temperatură joasă, mai ales pompa de căldură;
• încăperi cu pardoseli reci, cum ar fi băile și zonele cu gresie;
• dorința de a avea pereți liberi, fără calorifere.

Situații mai puțin potrivite

• case folosite ocazional, care trebuie încălzite repede la sosire;
• încăperi acoperite aproape complet de mobilier fix sau de covoare groase;
• pardoseli pe lemn sau pe planșee ușoare, unde soluția cere sisteme speciale, uscate.

Cum se alege sursa de căldură potrivită acestui sistem afli în Sistemul de încălzire pentru casa nouă: criterii de alegere.

Straturile pardoselii cu încălzire

Pardoseala cu încălzire are mai multe straturi decât una obișnuită, iar ordinea lor este esențială: izolația de dedesubt trimite căldura în sus, iar șapa o înmagazinează și o distribuie. Grosimea totală trebuie cunoscută din proiect, pentru că influențează înălțimea liberă a camerelor și pragurile.

La parter, izolația de sub țevi este deosebit de importantă, pentru că altfel o parte din căldură se pierde în pământ. Alcătuirea completă a pardoselii pe sol este explicată în Izolarea pardoselii pe sol: straturi și materiale, iar modul de stabilire a grosimilor în Grosimea izolației termice: cum se stabilește corect. La etaj, sistemul se așază peste planșeu, iar tipul acestuia contează; vezi Planșeul casei: beton monolit, prefabricat sau lemn.

Banda perimetrală

De-a lungul tuturor pereților și în jurul stâlpilor se montează o bandă perimetrală compresibilă. Ea preia dilatarea șapei încălzite și împiedică transmiterea zgomotului și a fisurilor spre pereți.

Sfat: Cere proiectantului să treacă grosimea fiecărui strat pe detaliul de pardoseală și verifică pe șantier cotele înainte de a comanda ușile interioare. Câțiva centimetri neprevăzuți ajung să taie uși sau să schimbe ultima treaptă a scării.

Proiectarea circuitelor și a distribuitorului

Sistemul se proiectează pornind de la calculul pierderilor de căldură pe fiecare încăpere, nu prin aproximări. Pe baza lui, proiectantul stabilește distanța dintre țevi, numărul de circuite și temperatura apei.

Ce stabilește proiectul

1. Pasul de pozare, adică distanța dintre țevi, de regulă mai mic lângă ferestrele mari și pereții exteriori.
2. Numărul și lungimea circuitelor, astfel încât fiecare circuit să aibă o lungime care permite o circulație corectă a apei.
3. Poziția distribuitorului, un colector cu robinete și debitmetre de la care pleacă fiecare circuit.
4. Rosturile de dilatare ale șapei, la suprafețe mari, la praguri și la forme complicate.
5. Comanda pe camere, cu termostate și capete electrotermice pe distribuitor.

Distribuitorul

Distribuitorul se montează într-o cutie încastrată sau aparentă, de preferat în zona centrală a nivelului, ca circuitele să nu fie foarte lungi. Fiecare circuit are un robinet de reglaj și un debitmetru, cu ajutorul cărora instalatorul echilibrează sistemul, adică reglează debitele astfel încât toate camerele să primească apa necesară.

Execuția pas cu pas

Execuția se face după ce casa este închisă, după instalațiile din pereți și înainte de șape, de către instalatori care cunosc sistemul ales. Ordinea uzuală arată astfel:

1. curățarea și nivelarea suportului;
2. montarea benzii perimetrale pe toți pereții;
3. așezarea izolației termice, cu plăcile bine îmbinate;
4. montarea foliei sau a plăcilor cu nuturi;
5. pozarea țevilor după planul de pozare, fără îmbinări în șapă;
6. racordarea circuitelor la distribuitor și aerisirea;
7. proba de presiune, consemnată într-un proces-verbal;
8. turnarea șapei cu țevile menținute sub presiune, ca o eventuală deteriorare să fie observată imediat;
9. realizarea rosturilor de dilatare prevăzute în proiect.

Proba de presiune este o lucrare ascunsă: după turnarea șapei nu se mai poate verifica nimic fără spargeri. Cere să fie făcută în prezența dirigintelui de șantier și păstrează procesul-verbal. Locul acestei etape în succesiunea tuturor instalațiilor este descris în ghidul instalațiilor casei noi.

Atenție: Nu permite circulația cu roabe sau depozitarea de materiale direct pe țevi înainte de turnarea șapei. O țeavă strivită sau perforată se descoperă abia când apar pete de umezeală sau scăderi de presiune.

Prima pornire și uscarea șapei

Șapa nu se încălzește brusc la temperatura de lucru, ci treptat, după un program de punere în funcțiune stabilit de proiectant și de furnizorul sistemului. Încălzirea bruscă produce fisuri în șapă și poate deteriora finisajul.

Cum arată, în principiu, programul

• șapa se lasă întâi să se întărească, fără încălzire, perioada recomandată pentru tipul ei;
• încălzirea începe cu o temperatură a apei scăzută, menținută câteva zile;
• temperatura crește treptat, pe trepte, până la valoarea de lucru;
• urmează o perioadă de uscare, apoi o scădere treptată;
• înainte de montarea finisajului, umiditatea șapei se măsoară cu aparat.

Programul se consemnează într-un protocol de încălzire, util la recepție și la garanția finisajului. Parchetarul sau montatorul de gresie îl va cere adesea înainte să înceapă lucrul.

Finisajele potrivite

Finisajul trebuie să lase căldura să treacă ușor. Cu cât rezistența lui termică este mai mică, cu atât sistemul lucrează mai eficient și cu o temperatură a apei mai joasă.

Lemnul are nevoie de atenție specială: cere confirmarea scrisă a compatibilității cu încălzirea în pardoseală și respectă temperatura maximă indicată de producătorul finisajului.

Greșeli frecvente

Majoritatea problemelor nu vin din sistem, ci din proiectare sumară și din grabă la execuție. Cele mai des întâlnite sunt:

• sistem pus „din ochi”, fără calcul de pierderi pe camere;
• izolație subțire sau lipsă sub țevi, mai ales la parter;
• lipsa benzii perimetrale și a rosturilor de dilatare;
• șapă turnată fără probă de presiune sau cu țevile nepresurizate;
• pornire bruscă la temperatură mare, urmată de fisuri;
• parchet montat pe șapă încă umedă;
• distribuitor neechilibrat, cu camere prea calde și altele reci.

Ce merită reținut despre pardoseala radiantă

Încălzirea în pardoseală este o alegere foarte bună pentru o casă nouă, bine izolată și locuită permanent, mai ales împreună cu o pompă de căldură. Se decide din proiect, pentru că adaugă straturi și influențează cotele, se calculează pe camere și se execută cu probă de presiune înainte de șapă. Prima pornire urmează un program gradual, iar finisajul se alege compatibil.

De reținut:

• izolație termică sub țevi și bandă perimetrală pe toți pereții;
• calcul pe camere, distribuitor cu debitmetre și echilibrare;
• proba de presiune consemnată și țevi sub presiune la turnarea șapei;
• program de încălzire treptată și măsurarea umidității înainte de finisaj;
• finisaje cu rezistență termică mică, declarate compatibile.