Izolarea pardoselii pe sol: straturi și materiale

Pardoseala pe sol a unei case noi se izolează cu plăci rigide, rezistente la compresiune, așezate fie sub placa de beton, fie peste ea, sub șapă. Pe lângă izolație, alcătuirea cuprinde straturi care opresc umezeala din teren: un strat de piatră care rupe ascensiunea capilară, hidroizolația și folii de separație. Toate se proiectează împreună, pentru că ordinea lor decide dacă pardoseala rămâne caldă și uscată.

Pierderile prin pardoseală sunt de obicei mai mici decât cele prin acoperiș sau pereți, pentru că solul de sub casă e mai puțin rece decât aerul iernii. Zona de lângă pereții exteriori este însă rece, iar o pardoseală neizolată se simte direct la picioare. Mai jos găsești straturile uzuale, cele două variante de poziționare a izolației, materialele potrivite și detaliile care se ratează pe șantier.

Straturile unei pardoseli pe sol

O pardoseală pe sol izolată are, de jos în sus, o succesiune de straturi cu roluri distincte: suport, drenaj, protecție la apă, rezistență, izolare și finisaj. Alcătuirea exactă o dă proiectul; tabelul descrie varianta frecventă cu izolația peste placă.

Felul în care placa se leagă de fundații depinde de sistemul ales; tipurile sunt explicate în Tipurile de fundații pentru case: continue, radier, piloți, iar betonarea în Turnarea betonului în fundație: clasă, vibrare, întărire.

Sub placă sau peste placă: cele două variante

Izolația pardoselii poate sta sub placa de beton, direct pe stratul de piatră, sau peste placă, sub șapă. Ambele variante sunt corecte; alegerea depinde de sistemul de fundare, de încălzire și de detaliile de la perimetru.

Izolația sub placă

Când casa stă pe un radier sau pe o placă izolată pe dedesubt, izolația preia greutatea plăcii și a casei. Plăcile trebuie să aibă rezistența la compresiune cerută de inginerul structurist, iar proiectul trebuie să ia în calcul și deformația lor în timp. Avantajul este că placa de beton devine o masă care acumulează căldura, utilă mai ales cu încălzirea în pardoseală.

Izolația peste placă

Este varianta clasică la casele cu fundații continue și placă pe sol. Izolația se pune pe placa deja hidroizolată, sub șapă, unde e protejată de umezeala din teren. Punctul sensibil este marginea: placa rece se continuă sub pereți, iar izolația pardoselii se oprește la fața interioară a zidului. Fără izolație perimetrală pe fundație, baza pereților rămâne zona cea mai rece a casei.

Atenție: Plăcile izolante sub o placă structurală nu sunt un simplu strat de umplutură. Tipul, grosimea și rezistența lor se stabilesc de inginerul structurist, iar o înlocuire pe șantier cu un material mai ieftin poate afecta structura.

Materialele potrivite pentru pardoseală

Sub pardoseală se folosesc materiale care nu se strivesc sub greutate și, unde stau sub placă, nu absorb apă. Ce găsești uzual:

• polistiren extrudat (XPS), cu structură închisă, rezistent la umezeală și la compresiune; folosit sub placă și pe fundații;
• polistiren expandat de densitate mare, marcat cu o clasă de compresiune ridicată, folosit peste placă și, în varianta destinată contactului cu umezeala, și sub ea;
• plăci din spume rigide cu performanță termică ridicată, utile peste placă atunci când înălțimea disponibilă e mică;
• granule sau plăci din sticlă celulară, incombustibile și rezistente la apă, folosite ca strat portant izolant sub radiere;
• plăci izolante speciale pentru încălzirea în pardoseală, cu nuturi pentru fixarea țevilor.

Polistirenul expandat obișnuit pentru fațade nu este potrivit sub șapă, pentru că se tasează. Diferențele generale dintre materialele izolante sunt discutate în Polistiren sau vată minerală pentru fațada casei noi, iar logica grosimii în Grosimea izolației termice: cum se stabilește corect.

Sfat: Pune izolația din pardoseală în două straturi, cu rosturile decalate. Rosturile nu mai coincid, punțile termice dispar, iar instalațiile de pe placă (țevi, tuburi) pot fi îngropate în primul strat, decupat în jurul lor.

Perimetrul: zona care pierde cel mai mult

Pierderile prin pardoseala pe sol se concentrează pe o fâșie de lângă pereții exteriori, unde drumul căldurii spre aerul de afară este cel mai scurt. Centrul pardoselii unei case mari pierde puțin, marginea pierde mult. De aici trei consecințe:

1. Izolația perimetrală pe fundație coboară sub nivelul terenului, pe fața exterioară a fundației, și urcă pe soclu până la izolația fațadei.
2. Izolația pardoselii se racordează cu cea perimetrală fără gol; la izolația peste placă, o bandă de izolație verticală pe marginea șapei separă șapa de perete.
3. Baza zidăriei poate fi rezolvată, dacă proiectantul o prevede, cu un prim rând din blocuri cu proprietăți termoizolante și rezistență suficientă.

Toate aceste puncte se întâlnesc în colțul dintre fundație, soclu, perete și pardoseală, care merită un detaliu desenat la scară mare. Punțile termice de la baza pereților sunt explicate în Punțile termice: unde apar și cum le eviți la construcție.

Umiditatea din teren și hidroizolația

Pardoseala pe sol trebuie protejată de apa din teren, pentru că o izolație umedă nu mai izolează, iar umezeala urcă în pereți și în finisaje. Protecția are mai multe niveluri:

• stratul de piatră spartă sub placă oprește urcarea capilară a apei;
• hidroizolația (membrane bituminoase, membrane sintetice sau alte soluții din proiect) se pune peste placă sau sub ea, în funcție de alcătuire, și se racordează cu hidroizolația pereților la soclu;
• folia de separație peste izolație împiedică laptele de ciment din șapă să curgă între plăci;
• drenajul perimetral, acolo unde terenul este umed sau argilos, îndepărtează apa de lângă fundație.

Soluțiile de hidroizolație și legătura cu soclul sunt prezentate în Hidroizolația fundației și a soclului: soluții uzuale. Studiul geotehnic arată nivelul apei subterane și tipul terenului, iar pe baza lui proiectantul alege măsurile.

Radonul din sol

În unele zone din România, solul emană radon, un gaz radioactiv natural, care se poate acumula în casele etanșe. O placă continuă, o membrană etanșă la gaze și, la nevoie, un sistem de evacuare sub placă reduc riscul. Dacă terenul e într-o zonă cu potențial ridicat, proiectantul poate prevedea aceste măsuri; informații despre radon publică autoritățile de reglementare în domeniu, precum Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare.

Pardoseala cu încălzire în pardoseală

Dacă pui încălzire în pardoseală, izolația de sub țevi devine obligatorie, altfel o parte din căldură încălzește pământul. Alcătuirea uzuală: izolația pardoselii, o folie sau plăci cu nuturi pentru fixarea țevilor, țevile, șapa care le îmbracă, finisajul. Pe tot perimetrul camerei se montează o bandă de dilatare din spumă, care permite șapei să se dilate fără să fisureze.

Câteva reguli pentru coordonare:

1. Grosimea izolației și tipul plăcilor se stabilesc împreună de inginerul de instalații și de proiectantul de arhitectură.
2. Țevile se pun pe o izolație plană și continuă, fără goluri sub ele.
3. Șapa se toarnă după proba de presiune a circuitelor, făcută de instalator.
4. Prima pornire a încălzirii urmează un program de încălzire treptată, indicat de proiectant sau de producătorul sistemului.

Detaliile sistemului sunt în Încălzirea în pardoseală la casa nouă: ce trebuie știut.

Înălțimea straturilor și cotele casei

Straturile pardoselii adună ușor 20–30 cm de la fața plăcii la finisaj, iar înălțimea lor trebuie prevăzută în proiect, nu descoperită la final. Ce depinde de ea:

• cota pardoselii finite (±0,00), față de care se raportează ușile, ferestrele și scara;
• pragurile ușilor exterioare, care trebuie să rămână la nivel sau ușor deasupra pardoselii;
• înălțimea liberă a camerelor, care scade dacă straturile sunt mai groase decât s-a planificat;
• racordul cu terasa sau cu trotuarul, unde apa nu trebuie să curgă spre ușă.

Valorile sunt orientative; grosimile reale le dau calculul termic, sistemul de încălzire și tipul finisajului.

Execuția și verificările pe șantier

Izolația pardoselii dispare sub șapă în câteva zile, așa că se verifică înainte de turnare, împreună cu dirigintele de șantier. Lista de control:

• placa este curată, uscată și plană; denivelările mari sunt corectate înainte de izolație;
• hidroizolația este continuă, cu racordurile la pereți ridicate deasupra cotei pardoselii finite;
• plăcile izolante sunt așezate strâns, în două straturi decalate, fără bucăți mici sau goluri;
• țevile și tuburile de pe placă sunt îngropate într-un strat de egalizare sau în primul strat de izolație;
• folia de separație acoperă tot, cu suprapuneri și ridicată pe pereți;
• banda de dilatare este montată pe tot conturul;
• nu se circulă cu roaba direct pe izolație, ci pe scânduri.

Rolul dirigintelui și momentele în care verifică lucrările ascunse sunt explicate în Dirigintele de șantier: rolul lui la construcția casei. Pentru imaginea de ansamblu a anvelopei casei, citește ghidul complet al izolației termice.

Ce merită reținut despre pardoseala pe sol

O pardoseală pe sol caldă și uscată cere izolație rezistentă la compresiune, protecție la umezeala din teren și o legătură fără întreruperi cu izolația fundației și a soclului. Izolația poate sta sub placă sau peste ea; fiecare variantă are logica ei, iar alegerea se face în proiect, împreună cu sistemul de fundare și cu încălzirea.

De reținut:

• straturile se planifică de la teren la finisaj, cu cotele prevăzute în proiect;
• marginea pardoselii pierde cel mai mult, așa că perimetrul se izolează obligatoriu;
• sub placă se folosesc doar materiale care nu absorb apă și suportă încărcarea;
• izolația se pune în două straturi decalate;
• încălzirea în pardoseală cere izolație continuă sub țevi și bandă de dilatare.