Polistiren sau vată minerală pentru fațada casei noi

Pentru fațada unei case noi din zidărie, alegerea se face de obicei între polistiren expandat și vată minerală, ambele montate în sistem compozit de izolare termică exterioară. Răspunsul scurt: amândouă pot da o casă caldă și fără condens, dar se comportă diferit la foc, la vapori, la zgomot și la montaj, iar acestea sunt criteriile după care alegi, nu doar costul plăcii.

Mai jos găsești comparația pe fiecare criteriu, diferențele de execuție și câteva situații tipice în care unul dintre materiale e clar mai potrivit. Decizia finală aparține proiectantului, care ține cont de normele de securitate la incendiu, de calculul termic și de tipul de zidărie.

Pe scurt: ce sunt cele două materiale

Polistirenul expandat este o spumă rigidă din granule de polistiren umflate și sudate, iar vata minerală este o împâslitură de fibre minerale obținute din rocă topită sau din sticlă. Diferența de origine explică aproape toate diferențele de comportare.

• Polistirenul expandat (prescurtat EPS) se vinde în plăci albe sau gri. Plăcile gri conțin grafit, care reflectă radiația termică și scade conductivitatea. Pentru fațade se folosesc tipuri cu rezistență la compresiune potrivită, marcate cu o clasă (de exemplu EPS 80).
• Vata minerală bazaltică (din rocă) se folosește pe fațade sub formă de plăci rigide sau lamele cu fibrele perpendiculare pe perete. Vata de sticlă, mai moale, apare mai ales la acoperișuri și la pereți ușori, nu în sistemele de fațadă tencuite.
• Polistirenul extrudat (XPS) este un al treilea material, folosit în special la soclu și sub nivelul terenului, pentru că nu absoarbe apă.

Cum se încadrează fațada în restul anvelopei casei vezi în ghidul complet al izolației termice.

Comportarea termică: la ce grosime izolează la fel

La izolare termică diferențele sunt mici, iar polistirenul grafitat iese puțin în avantaj la aceeași grosime. Ce contează este conductivitatea λ declarată pentru produsul concret.

Grosimea pentru o rezistență dată se calculează ca R × λ. Valorile sunt orientative și nu includ efectul diblurilor sau al îmbinărilor. Cum se ajunge la grosimea potrivită pentru casa ta e explicat în Grosimea izolației termice: cum se stabilește corect.

Ce înseamnă asta în practică

Dacă grosimea e limitată, de exemplu de retragerile față de limita de proprietate sau de adâncimea glafurilor, polistirenul grafitat câștigă câțiva centimetri. Dacă ai loc, diferența termică dintre materiale contează mai puțin decât celelalte criterii.

Sfat: Plăcile de polistiren grafitat se încălzesc și se deformează în soare puternic, înainte să fie acoperite cu masă de șpaclu. Pe fațadele însorite, echipa trebuie să monteze plase de umbrire pe schelă sau să lucreze în orele fără soare direct.

Comportarea la foc: diferența cea mai mare

Vata minerală este incombustibilă, în timp ce polistirenul este un material combustibil, tratat ca să se aprindă mai greu. Este criteriul la care diferențele sunt cele mai importante.

• Vata minerală bazaltică are de regulă clasa de reacție la foc A1 sau A2, adică nu contribuie la incendiu și nu picură materie topită.
• Polistirenul expandat pentru construcții are de regulă clasa E: se topește, se retrage din fața flăcării și poate arde dacă focul persistă. Protejat de tencuială, sistemul complet obține o clasă mai bună, dar materialul în sine rămâne combustibil.

Normele românești de securitate la incendiu pot cere, în funcție de tipul și înălțimea clădirii, de distanța față de vecini și de alte criterii, folosirea vatei minerale pe anumite zone sau fâșii orizontale din vată (bariere antifoc). Pentru o casă unifamilială cerințele sunt de obicei mai puține, dar proiectantul le verifică pentru cazul tău, mai ales la pereții de pe limita de proprietate și în dreptul centralei sau al coșului de fum.

Atenție: În jurul coșului de fum, al tubulaturilor de gaze arse și al oricărei surse de căldură se folosesc doar materiale incombustibile, la distanțele cerute de producătorul coșului și de proiectant. Trecerile prin perete se execută de firme autorizate.

Vaporii de apă și uscarea zidăriei

Vata minerală lasă vaporii de apă să treacă aproape nestingherit, iar polistirenul îi frânează vizibil. Proprietatea se exprimă prin factorul de rezistență la difuzie μ (miu) și prin grosimea de aer echivalentă sd, adică μ înmulțit cu grosimea.

Când contează permeabilitatea

Într-o casă din zidărie ventilată normal, cu tencuială interioară continuă, un sistem cu polistiren funcționează fără condens, iar asta s-a verificat pe un număr foarte mare de clădiri. Permeabilitatea vatei devine un avantaj real în câteva situații:

1. Zidăria nouă, încă umedă, care se poate usca și spre exterior.
2. Casele cu structură din lemn, unde construcția trebuie să poată elimina umezeala; acolo se preferă vata sau plăcile din fibre de lemn (vezi Casa pe structură de lemn: avantaje, limite și execuție).
3. Camerele cu umiditate mare și ventilație slabă, unde o anvelopă deschisă la difuzie iartă mai mult.

Rolul vaporilor în anvelopă și regula „mai etanș la interior decât la exterior” sunt explicate în Bariera de vapori: unde se montează și de ce contează.

Acustica, greutatea și rezistența mecanică

Vata minerală reduce mai bine zgomotul din exterior, dar este de câteva ori mai grea și mai moale la impact decât polistirenul. Aceste diferențe se simt la montaj și în exploatare.

Zgomotul

Structura fibroasă a vatei absoarbe sunetul, astfel încât un sistem cu vată pe un perete de zidărie aduce un plus de confort acustic lângă un drum circulat. Polistirenul, rigid și închis, nu ajută acustic și, în unele combinații, poate chiar transmite mai ușor anumite frecvențe. Pentru o casă liniștită contează mult mai mult ferestrele și montajul lor, așa că nu alege vata doar pentru acustică.

Greutatea și fixarea

• Plăcile de vată de fațadă sunt grele și cer dibluri mai multe și adeziv aplicat pe o suprafață mai mare.
• Polistirenul e ușor, se taie simplu cu cuțitul sau cu firul cald și se lipește repede.
• Ambele cer dibluri, în număr și poziție stabilite de producătorul sistemului și de expunerea la vânt a fațadei.

Lovituri, păsări și rozătoare

La parter, în zonele circulate, sistemele cu oricare dintre materiale se protejează cu plasă dublă sau cu plasă întărită, ca să reziste la lovituri. Polistirenul poate fi atacat de ciocănitori și de rozătoare dacă rămâne neprotejat; la baza fațadei se montează profile de soclu cu plasă și se evită golurile la contactul cu terenul.

Cum diferă montajul pe șantier

Ambele materiale se montează în același tip de sistem (adeziv, placă, dibluri, masă de șpaclu armată cu plasă, amorsă, tencuială decorativă), dar detaliile de execuție diferă. Componentele trebuie să provină din același sistem testat, nu cumpărate pe bucăți.

Reguli comune, indiferent de material

1. Plăcile se montează decalat, ca la zidărie, fără rosturi în cruce.
2. Rosturile dintre plăci nu se umplu cu adeziv; golurile mici se umplu cu fâșii din același material sau cu spumă specifică.
3. La colțurile ferestrelor se pun bucăți de plasă suplimentare, în diagonală, contra fisurilor.
4. Plasa se suprapune cu aproximativ 10 cm și se îneacă în masa de șpaclu, nu se lasă la vedere.
5. Culorile foarte închise sunt limitate de producătorii de sisteme, pentru că încălzesc puternic fațada și pot produce fisuri.

Legătura dintre izolația fațadei și fereastră se detaliază separat, pentru că acolo apar multe probleme; vezi Montajul ferestrelor în planul izolației: de ce contează. Pentru zonele în care izolația trece peste centuri și stâlpișori, citește Punțile termice: unde apar și cum le eviți la construcție. Recepția stratului de izolație înainte de tencuire se face împreună cu dirigintele de șantier.

Ce alegi în funcție de situația casei

Nu există un material câștigător pentru toate casele; există potriviri bune pentru situații concrete. Tabelul de mai jos rezumă cazurile frecvente.

Soluțiile mixte

Multe case folosesc ambele materiale: polistiren pe suprafețele curente, vată pe pereții care o cer din motive de incendiu, în jurul coșului, la buiandrugi sau în fâșii la nivelul planșeelor, plus plăci rezistente la apă pe soclu. Combinația e corectă dacă grosimile se potrivesc și dacă trecerile dintre materiale sunt detaliate în proiect. Soclul are reguli proprii, legate de hidroizolație, descrise în Hidroizolația fundației și a soclului: soluții uzuale.

Tipul zidăriei influențează și el decizia: un perete din blocuri ceramice sau din BCA are deja rezistență termică proprie, iar diferențele dintre ele le găsești în Cărămidă sau BCA pentru pereții casei: comparație.

Ce iei cu tine din această comparație

Polistirenul și vata minerală izolează termic aproape la fel; diferențele reale sunt la foc, la vapori, la acustică și la montaj. Polistirenul e alegerea economică și simplă pentru o casă obișnuită din zidărie, vata minerală e alegerea sigură acolo unde contează focul, difuzia vaporilor sau zgomotul. Indiferent de material, un sistem complet, testat, montat de o echipă care îl cunoaște, contează mai mult decât eticheta plăcii.

De reținut:

• grosimea echivalentă se calculează din λ, iar grafitul câștigă câțiva centimetri;
• vata este incombustibilă, polistirenul nu; normele de incendiu pot impune vata pe anumite zone;
• vata lasă vaporii să treacă, polistirenul îi frânează;
• componentele sistemului nu se amestecă între producători;
• soclul se izolează cu plăci care nu absorb apă, oricare ar fi materialul fațadei.