Cuprins 9 secțiuni
Hidroizolația fundației și a soclului este stratul care împiedică apa din pământ să urce în pereți și să pătrundă în casă. Fără ea, umiditatea din teren urcă prin capilaritate în zidărie, apar pete, mucegai, tencuieli care se umflă și se desprind, iar în subsoluri pot apărea infiltrații directe. Spre deosebire de alte lucrări, hidroizolația fundației se face o singură dată, înainte de umplutură; refacerea ei ulterioară înseamnă săpături în jurul întregii case.
Soluția potrivită depinde de cât de multă apă există în teren și cum acționează ea: o umiditate obișnuită cere altceva decât o pânză freatică aflată deasupra pardoselii subsolului. Mai jos afli cum se identifică situația, ce materiale se folosesc de regulă și cum se tratează soclul, zona cea mai expusă a casei.
De unde vine apa care atacă fundația
Apa ajunge la fundație în trei forme principale, iar fiecare cere un nivel diferit de protecție. Încadrarea corectă o face proiectantul, pe baza studiului geotehnic și a amplasamentului.
| Tip de solicitare | Ce înseamnă | Unde apare frecvent |
|---|---|---|
| Umiditatea din sol | apa reținută în porii pământului, fără să curgă | aproape orice teren |
| Apă de infiltrație fără presiune | apa din ploi și din topirea zăpezii care coboară prin umplutură spre fundație | terenuri argiloase, puțin permeabile, pante |
| Apă sub presiune | apa subterană sau apa acumulată care apasă pe pereți și pe placă | pânză freatică ridicată, subsoluri adânci, zone joase |
Pe lângă acestea, există ascensiunea capilară: apa urcă prin porii fini ai betonului și ai zidăriei, asemenea unui fitil, de la fundație în pereți. Ea se oprește printr-o barieră orizontală continuă, nu doar prin protecția fețelor verticale.
Ce îți spune studiul geotehnic
Studiul geotehnic, explicat în Studiul geotehnic: de ce e obligatoriu înainte de proiect, arată dacă la foraje s-a întâlnit apă subterană, la ce adâncime și, uneori, cum poate varia nivelul ei între sezoane. Tot acolo afli cât de permeabil este terenul: un pământ argilos, care nu lasă apa să se scurgă, poate crea o „cadă” în jurul fundației chiar și fără pânză freatică. Proiectantul alege soluția în funcție de aceste date și de existența unui subsol.
Important: La casele cu subsol pe terenuri cu apă subterană ridicată, hidroizolația devine parte din proiectul de structură. Soluția se stabilește de inginer, împreună cu un specialist în hidroizolații, și nu se improvizează pe șantier.
Hidroizolația verticală a elevațiilor
Fețele exterioare ale elevațiilor și ale pereților de subsol se acoperă cu un strat hidroizolant continuu, aplicat după ce betonul a fost decofrat, curățat și uscat suficient. Stratul coboară până la talpă și urcă până la soclu, unde se racordează cu bariera orizontală.
Materialele folosite cel mai des:
| Material | Cum se aplică | Unde se potrivește | De reținut |
|---|---|---|---|
| Emulsii și grunduri bituminoase | pensulă sau pulverizare, mai multe straturi | umiditate din sol, ca strat de bază | nu preiau singure apă sub presiune |
| Membrane bituminoase | lipire la cald cu flacăra sau autoadezive | umiditate și apă de infiltrație | suprapuneri corecte, colțuri întărite |
| Mortare hidroizolante cimentoase flexibile | spaclu sau pensulă, în două straturi, cu armare la colțuri | umiditate, apă de infiltrație, și pe partea interioară în anumite sisteme | aderă bine pe beton, suportă fisuri fine |
| Straturi bituminoase groase modificate cu polimeri | spaclu, în grosime controlată | umiditate și infiltrații | timp de uscare, protecție până la umplutură |
| Membrane sintetice | montaj mecanic sau lipit, cu suduri | situații pretențioase, inclusiv sub presiune | execuție de firme specializate |
Indiferent de material, câteva reguli rămân valabile:
- suportul se curăță de praf, lapte de ciment și resturi de cofraj, iar golurile și muchiile ascuțite se repară;
- la îmbinarea dintre talpă și elevație se face o scafă (racord rotunjit) din mortar, ca membrana să nu se rupă în colț;
- trecerile instalațiilor prin fundație se etanșează cu piese speciale, nu doar cu spumă sau silicon;
- straturile se aplică în grosimea și numărul prevăzute de producătorul sistemului și de proiect.
Sfat: Programează aplicarea hidroizolației imediat după decofrare și recepția fundației, iar umplutura imediat după protejarea ei. O membrană lăsată săptămâni la soare și vânt, cu oameni și utilaje în jur, se deteriorează înainte să-și facă treaba.
Bariera orizontală împotriva capilarității
Bariera orizontală este un strat hidroizolant continuu, așezat între fundație și primul rând de zidărie, care oprește apa să urce prin capilaritate în pereți. Ea se pune pe toți pereții, exteriori și interiori, la o cotă situată deasupra terenului amenajat, conform proiectului.
Cum se realizează de obicei:
- Fața superioară a elevației se nivelează cu mortar.
- Se așază o bandă de membrană bituminoasă sau un strat de mortar hidroizolant, mai lat decât peretele.
- Banda se suprapune la îmbinări și se racordează cu hidroizolația verticală și cu cea de sub placa de la sol, fără întreruperi.
- Zidăria începe deasupra barierei, cu mortarul pus cu grijă, ca banda să nu fie deteriorată.
O barieră întreruptă, de exemplu în dreptul unui prag sau al unui stâlpișor, devine o cale prin care umezeala ocolește tot sistemul. De aceea, continuitatea ei se verifică înainte de zidire.
Protecția hidroizolației și drenajul
Hidroizolația verticală trebuie protejată mecanic înainte de umplutură, fiindcă pietrele și compactarea o pot perfora. Pe terenurile unde apa de infiltrație stagnează lângă fundație, protecția se completează cu un drenaj perimetral, care colectează apa și o duce departe de casă.
Straturile de protecție
- membrane cu crampoane din material plastic, care protejează și lasă un spațiu de aer prin care apa coboară;
- plăci termoizolante rezistente la umiditate și la compresiune, pe elevații sau pe pereții subsolului, care protejează și izolează termic;
- geotextil, care împiedică pământul fin să colmateze stratul de drenaj.
Drenajul perimetral
Drenajul este un tub perforat, îmbrăcat în geotextil și așezat într-un strat de pietriș spălat, la nivelul tălpii fundației, de jur împrejurul casei. Apa colectată ajunge în cămine de control și apoi într-un receptor: canalizare pluvială, bazin de retenție sau puț de infiltrare, după cum permit terenul și reglementările locale. Drenajul nu se leagă de canalizarea menajeră.
Drenajul are sens mai ales pe terenurile puțin permeabile și în pantă, unde apa de ploaie altfel ar sta în umplutură. Pe nisipuri și pietrișuri, unde apa se infiltrează repede, nu este întotdeauna necesar. Decizia ține de proiectant.
Atenție: Drenajul nu înlocuiește hidroizolația, ci o completează. Iar acolo unde apa subterană este permanent deasupra tălpii, un drenaj perimetral simplu nu rezolvă problema; e nevoie de o soluție de tip cuvă etanșă, proiectată special.
Soclul: zona cea mai expusă
Soclul este partea de jos a fațadei, între teren și începutul zidăriei, și primește apă din trei direcții: din pământ, din ploaia care se scurge pe fațadă și din stropii care sar de pe teren. De aceea are nevoie de materiale care suportă umezeala și de o înălțime suficientă deasupra terenului.
Măsuri uzuale la soclu:
- înălțime suficientă între terenul amenajat și începutul zidăriei, ca stropii să nu ude peretele;
- izolație termică rezistentă la apă pe soclu, continuată în jos pe elevație, pentru a evita puntea termică la baza peretelui, subiect detaliat în Punțile termice: unde apar și cum le eviți la construcție;
- tencuială sau placaj pentru soclu, materiale destinate zonelor umede, nu tencuiala obișnuită de fațadă;
- trotuar de gardă în jurul casei, cu pantă spre exterior, care îndepărtează apa de fundație;
- burlane racordate la rețeaua de ape pluviale, nu lăsate să verse la baza peretelui.
Legătura cu apele de pe acoperiș este directă: un burlan care deversează lângă soclu anulează o parte din efortul pus în hidroizolație. Montajul corect al jgheaburilor și burlanelor este descris în Jgheaburile și burlanele: dimensionare și montaj corect.
Subsolul: cerințe mai mari
Un subsol aduce încăperile sub nivelul terenului, deci pereții și pardoseala lui sunt în contact direct cu pământul și, uneori, cu apa sub presiune. Soluțiile se împart, în linii mari, în două familii:
| Soluție | Principiu | Când se folosește |
|---|---|---|
| Hidroizolație exterioară continuă | membrane sau straturi aplicate pe exteriorul pereților și sub radier, protejate | majoritatea subsolurilor, inclusiv cu apă de infiltrație |
| Cuvă din beton impermeabil | betonul armat al pereților și al radierului este el însuși etanș, cu rosturi tratate special | apă subterană ridicată, unde se proiectează ca atare |
Ambele variante necesită proiect detaliat: rosturi de turnare cu profile de etanșare, treceri etanșe pentru instalații, ventilarea spațiului interior. Un subsol locuibil are cerințe mai mari decât unul folosit ca depozit. Alegerea tipului de fundație pentru o casă cu subsol este discutată în Tipurile de fundații pentru case: continue, radier, piloți.
Greșeli care lasă apa să intre
Cele mai multe probleme de umezeală la casele noi apar din detalii ratate, nu din materiale proaste. Lista celor mai frecvente:
- hidroizolație aplicată pe beton murdar, ud sau înghețat, care nu aderă;
- colțuri și racorduri fără întărire, unde membrana se fisurează;
- bariera orizontală lipsă sub pereții interiori sau întreruptă la praguri;
- umplutură cu moloz și pietre mari aruncată direct pe membrană;
- trotuar de gardă cu pantă spre casă sau cu rost deschis lângă soclu;
- burlane care varsă la baza fațadei;
- soclu prea jos, cu terenul amenajat ridicat ulterior peste nivelul barierei.
Ultima greșeală apare des la amenajarea curții: se aduce pământ sau se toarnă alei peste cota prevăzută, iar bariera orizontală ajunge sub nivelul terenului. Păstrează cotele din proiect și după terminarea casei.
Hidroizolația este ultima verigă a fundației, după turnarea betonului, și face parte din ansamblul descris în Structura unei case: fundație, pereți și planșee explicate.
Pe scurt, despre o fundație uscată
O casă uscată se obține printr-un sistem, nu printr-un singur material: hidroizolație verticală potrivită tipului de apă, barieră orizontală continuă, protecție mecanică înainte de umplutură, drenaj acolo unde terenul reține apa, soclu ridicat și trotuar care duce apa departe. Totul se decide în proiect și se verifică pe șantier înainte de umplere.
Ideile de păstrat:
- tipul de apă din teren dictează soluția, iar studiul geotehnic dă datele;
- bariera orizontală oprește urcarea capilară și trebuie să fie continuă pe toți pereții;
- membrana se protejează înainte de umplutură, nu după;
- drenajul completează hidroizolația, nu o înlocuiește;
- soclul și trotuarul de gardă sunt la fel de importante ca stratul de sub pământ.
Întrebări frecvente
Este obligatorie hidroizolația la fundația unei case fără subsol?
Da, protecția împotriva umidității și bariera contra urcării capilare sunt necesare și la casele fără subsol. Diferă doar nivelul de protecție, care la o casă fără subsol este de obicei mai simplu.
Ajunge doar emulsia bituminoasă pe fundație?
Pentru umiditatea obișnuită din sol poate face parte dintr-o soluție, dar nu preia singură apa de infiltrație sau apa sub presiune. Alcătuirea completă se stabilește prin proiect, în funcție de teren.
Am nevoie de drenaj în jurul casei?
Depinde de teren. Pe argile și pe terenuri în pantă, unde apa stagnează lângă fundație, drenajul este adesea recomandat; pe terenuri nisipoase, permeabile, poate să nu fie necesar.
Ce înălțime trebuie să aibă soclul casei?
Înălțimea o stabilește proiectul, astfel încât zidăria să înceapă suficient deasupra terenului amenajat ca stropii și zăpada să nu ude peretele. Contează și să nu ridici ulterior terenul din jurul casei peste cota prevăzută.
Se poate reface hidroizolația după ce casa a fost terminată?
Se poate, dar cu săpături în jurul fundației, cu costuri și deranj mult mai mari decât la execuția inițială. De aceea merită făcută corect de la început, cu recepția ei înainte de umplutură.
