Cuprins 10 secțiuni
Jgheaburile și burlanele formează sistemul pluvial al casei: jgheaburile sunt canalele orizontale montate la marginea streașinii, care adună apa de pe acoperiș, iar burlanele sunt țevile verticale care o coboară până la nivelul terenului. Un sistem bine dimensionat și montat corect ține pereții uscați, protejează soclul și fundația și împiedică apariția igrasiei. Unul subdimensionat sau prost montat dă pe dinafară la prima ploaie torențială.
Pe scurt, trei lucruri decid dacă sistemul funcționează: dimensiunea (potrivită suprafeței acoperișului), montajul (pantă, cârlige, dilatare) și destinația apei (rigole, cămine sau rețea pluvială, departe de fundație). Mai jos le iei pe rând, cu repere practice. Pentru locul sistemului pluvial în ansamblul acoperișului, vezi Acoperișul casei: ghid complet de la șarpantă la învelitoare.
De ce contează sistemul pluvial la o casă nouă
Rolul jgheaburilor și al burlanelor este să capteze apa de pe acoperiș și să o ducă controlat departe de clădire. Fără ele, apa cade de pe streașină direct lângă soclu, stropește fațada și se infiltrează în pământul de lângă fundație.
Consecințele unui sistem pluvial lipsă sau defect se văd în timp:
- soclul și partea de jos a pereților se umezesc, apar pete și eflorescențe (depuneri albe de săruri);
- hidroizolația fundației este solicitată permanent, iar orice defect devine infiltrație;
- terenul de lângă casă se înmoaie, iar trotuarul de gardă se poate tasa;
- fațada se murdărește și se degradează mai repede la colțuri;
- iarna, apa care cade în același loc formează gheață pe alei și la intrări.
Hidroizolația fundației și a soclului, care completează protecția, este explicată în Hidroizolația fundației și a soclului: soluții uzuale.
Componentele sistemului
Un sistem pluvial complet are mai multe piese decât jgheabul și burlanul, iar fiecare trebuie să fie din același sistem, compatibil ca formă și material.
| Componentă | Rol |
|---|---|
| Jgheab | canalul orizontal care colectează apa de pe pantă |
| Cârlige (suporți) | susțin jgheabul și îi dau panta |
| Capace de capăt | închid jgheabul la extremități |
| Racord (receptor) de burlan | face legătura dintre jgheab și burlan |
| Colțare interioare și exterioare | schimbă direcția jgheabului la colțurile casei |
| Coturi | ocolesc streașina și ajung la perete |
| Burlan | coboară apa vertical |
| Brățări | prind burlanul de perete, cu distanță față de fațadă |
| Ramificații și piese de curățare | permit unirea a două burlane sau verificarea traseului |
| Gură de descărcare sau racord la cămin | duce apa în rigolă sau în rețeaua de canalizare pluvială |
| Site și opritoare de frunze | împiedică înfundarea |
Cum se dimensionează jgheaburile și burlanele
Dimensiunea sistemului pluvial se alege în funcție de suprafața de acoperiș care se scurge în fiecare jgheab și de intensitatea ploilor din zonă. Suprafața se măsoară în proiecție orizontală (ca în plan), pentru că ploaia cade de sus, nu perpendicular pe pantă.
Reguli orientative folosite în practică
- O regulă de calcul rapid, folosită des, cere aproximativ 1 cm² de secțiune de burlan pentru fiecare metru pătrat de acoperiș în proiecție orizontală. Producătorii publică tabele mai precise pentru fiecare dimensiune de jgheab și burlan.
- Un burlan deservește, de regulă, o lungime limitată de jgheab; pe laturile lungi se pun două burlane, cu jgheabul înclinat spre fiecare.
- Colțurile cu dolii adună multă apă într-un punct și merită un burlan în apropiere.
- Pe pantele lungi și abrupte apa capătă viteză și poate „sări” peste jgheab; se alege un jgheab mai lat sau o poziție corectă față de marginea învelitorii.
Exemplu de raționament
Pentru o casă cu acoperiș în patru ape și o suprafață în plan de aproximativ 160 m², împărțită în patru pante egale, fiecare pantă trimite apa în jgheabul ei. Dacă fiecare latură are un singur burlan, el preia apa de pe circa 40 m². Pe baza tabelului producătorului se alege dimensiunea care acoperă această suprafață, cu o rezervă pentru ploile torențiale.
Sfat: Cere proiectantului de instalații sau arhitectului să marcheze pe planul acoperișului poziția fiecărui burlan. Astfel se pot prevedea din timp căminele, rigolele și golurile din trotuarul de gardă, fără spargeri ulterioare.
Materiale pentru jgheaburi și burlane
Materialul se alege după aspect, durabilitate, compatibilitatea cu învelitoarea și cu clima. Nu combina metale diferite în contact direct (de exemplu cupru cu oțel zincat), pentru că pot apărea fenomene de coroziune.
| Material | Avantaje | Limite |
|---|---|---|
| PVC | ușor, ușor de montat, nu ruginește | se dilată mult cu temperatura, poate deveni casant la frig intens |
| Oțel zincat vopsit | rezistent, rigid, gamă largă de culori | stratul de protecție trebuie păstrat intact la tăiere |
| Aluminiu vopsit | ușor, nu ruginește | mai moale, se poate deforma la lovituri |
| Zinc-titan | durabil, patinează natural | montaj prin lipire, cere echipe specializate |
| Cupru | foarte durabil, aspect deosebit | se folosește cu accesorii tot din cupru |
Culoarea se alege, de regulă, în armonie cu învelitoarea și cu tâmplăria. Dacă ai ales tabla tip țiglă, de obicei sistemul pluvial vine din aceeași gamă; comparația învelitorilor este în Țiglă ceramică, de beton sau metalică: ce învelitoare alegi.

Montajul pas cu pas
Montajul începe cu cârligele, care se prind de obicei de căpriori sau de scândura frontală, înainte ca ultimul rând de învelitoare să fie așezat. Ordinea uzuală este următoarea:
- Stabilirea pantei: se marchează pe streașină poziția cea mai înaltă și cea mai joasă a jgheabului, cu o pantă mică spre burlan, de ordinul câtorva milimetri pe metru, conform producătorului.
- Montarea cârligelor: întâi cele de capăt, apoi se întinde o sfoară între ele și se montează restul, la distanța indicată de producător (mai mică în zonele cu zăpadă multă).
- Poziția jgheabului față de învelitoare: marginea învelitorii trebuie să ajungă deasupra jgheabului, aproximativ la o treime din lățimea lui, ca apa să cadă în interior, dar zăpada care alunecă să nu-l smulgă.
- Montarea racordurilor de burlan: golul în jgheab se face cu unealta potrivită, apoi se fixează racordul.
- Montarea jgheabului: se așază în cârlige, se închid capetele, se montează colțarele.
- Îmbinările: cu piese de îmbinare cu garnitură sau prin lipire, după sistem.
- Burlanele: coturile ocolesc streașina, apoi burlanul coboară vertical, prins cu brățări la distanțele cerute.
- Proba: se toarnă apă în punctul cel mai înalt și se verifică scurgerea și etanșeitatea.
Dilatarea
Jgheaburile se dilată și se contractă cu temperatura, mai ales cele din PVC. Pe lungimi mari se prevăd piese de dilatare sau burlane la ambele capete, cu jgheabul înclinat dinspre mijloc. Fără ele, îmbinările se desfac în timp.
Atenție: Montajul jgheaburilor înseamnă lucru la înălțime, la marginea acoperișului. Se face de pe schelă sau din nacelă, cu echipament de protecție împotriva căderii, de echipe instruite. Nu lucra de pe scara sprijinită direct de jgheab.
Unde duci apa de ploaie
Apa din burlane trebuie dusă departe de fundație, într-un sistem care o poate prelua: rigole, cămine de infiltrare, rezervoare de colectare sau rețeaua publică de ape pluviale, unde există și unde regulile locale permit racordarea. Soluția se stabilește în proiect, împreună cu sistematizarea verticală a curții (pantele terenului din jurul casei).
Variante uzuale:
- Rigole deschise de beton sau prefabricate, cu pantă spre zona de descărcare.
- Cămine și conducte îngropate, care duc apa spre un punct de infiltrare sau spre rețea.
- Puțuri sau tranșee de infiltrare, acolo unde terenul permite (verifică studiul geotehnic).
- Rezervoare de colectare pentru udatul grădinii, cu preaplin spre una din variantele de mai sus.
Studiul geotehnic, care spune cât de bine absoarbe terenul apa, este explicat în Studiul geotehnic: de ce e obligatoriu înainte de proiect.
Important: Apa pluvială nu se descarcă în fosa septică sau în stația de epurare. Volumul mare de apă le scoate din funcțiune și poate duce la refularea apelor uzate. Diferențele dintre cele două sisteme sunt în Fosa septică sau stația de epurare: cum alegi corect. Nici racordarea la canalizarea menajeră publică nu se face fără acordul operatorului.
Iarna: zăpadă, gheață și țurțuri
Iarna, sistemul pluvial este solicitat de greutatea zăpezii și a gheții și de alunecarea zăpezii de pe acoperiș. Câteva măsuri reduc problemele:
- Parazăpezile de pe învelitoare opresc alunecarea zăpezii în bloc peste jgheab.
- Cârligele mai dese în zonele cu zăpadă multă reduc deformarea jgheabului.
- Izolația și ventilarea acoperișului corecte limitează topirea zăpezii de pe pantă și reînghețarea ei la streașină.
- Cablurile de încălzire montate în jgheaburi și burlane pot preveni formarea gheții, dar se instalează doar de un electrician autorizat, cu protecții adecvate.
Cum se iau în calcul zăpada și vântul la acoperiș afli în Zăpada și vântul pe acoperiș: cum se țin în calcul.
Întreținerea sistemului pluvial
Un sistem pluvial bun funcționează doar dacă este curățat regulat; frunzele, mușchiul și resturile aduse de vânt îl pot înfunda într-un singur sezon. Planul minim de întreținere:
| Când | Ce faci |
|---|---|
| Toamna, după căderea frunzelor | cureți jgheaburile, verifici sitele și gurile de burlan |
| Primăvara | verifici îmbinările, cârligele, brățările și panta |
| După furtuni | verifici dacă vreo piesă s-a desprins sau s-a înfundat |
| Iarna, după ninsori mari | observi de la sol dacă jgheaburile s-au deformat |
| O dată pe an | verifici rigolele, căminele și punctele de descărcare |
Curățarea de pe acoperiș sau de pe scară înaltă se face în siguranță, cu echipament și ajutor; la case cu etaj, apelează la o firmă cu echipament pentru lucrul la înălțime.
Ce merită reținut despre jgheaburi și burlane
Sistemul pluvial protejează fundația, soclul și fațada la fel de mult ca hidroizolația. Dimensionează-l după suprafața acoperișului și după tabelele producătorului, montează jgheaburile cu pantă spre burlane, cu cârligele la distanța corectă și cu piese de dilatare, și du apa departe de casă, în rigole, cămine sau rețeaua pluvială. Curăță-l de cel puțin două ori pe an.
De reținut:
- suprafața se calculează în proiecție orizontală, pe fiecare jgheab;
- burlanele se poziționează din proiect, împreună cu căminele și rigolele;
- marginea învelitorii stă deasupra jgheabului, nu în afara lui;
- apa pluvială nu ajunge niciodată în fosa septică sau în stația de epurare;
- lucrul la jgheaburi se face de pe schelă sau nacelă, cu protecție la cădere.
Întrebări frecvente
Câte burlane are nevoie o casă?
Depinde de suprafața acoperișului, de forma lui și de dimensiunea sistemului ales. O casă simplă în patru ape are de obicei cel puțin câte un burlan pe latură, iar laturile lungi sau acoperișurile mari cer mai multe.
Ce pantă trebuie să aibă jgheabul?
O pantă mică, de câțiva milimetri pe metru, spre burlan, conform instrucțiunilor producătorului. O pantă prea mică lasă apa să stagneze, iar una prea mare face jgheabul vizibil strâmb.
Pot lega burlanele de canalizarea casei?
Nu de canalizarea menajeră și nu de fosa septică sau stația de epurare. Racordarea la o rețea pluvială publică se face doar unde există și cu acordul operatorului.
Când se montează jgheaburile?
Cârligele se montează de regulă înainte de ultimul rând de învelitoare, iar jgheaburile și burlanele imediat după terminarea acoperișului. Cu cât sunt montate mai repede, cu atât pereții și soclul rămân mai uscați.
Sunt necesare sitele de frunze?
Sunt foarte utile lângă copaci, pentru că reduc riscul de înfundare a burlanelor. Nu elimină însă nevoia de curățare periodică a jgheaburilor.






