Cuprins 7 secțiuni
Soclul casei este zona de perete care leagă fundația de pereții de la parter și care se află cel mai aproape de teren. Aici ajung stropii de la ploaie, zăpada adunată lângă casă și umezeala din sol, așa că soclul are o dublă sarcină: duce greutatea pereților în fundație și apără pereții de apă. Dacă îl faci prea jos sau dintr-un material prost ales, problemele apar în câțiva ani, sub forma petelor de umezeală, a tencuielii căzute și a mucegaiului în încăperile de la parter.
În rândurile de mai jos afli ce rol are soclul, ce înălțime se alege în mod obișnuit, din ce îl poți face și ce detalii de execuție merită verificate. Dimensiunile finale și alcătuirea straturilor sunt cele din proiect, iar orice schimbare se discută cu proiectantul.
Ce rol are soclul și unde se oprește fundația?
Soclul preia încărcarea din pereți și o transmite fundației, dar este în același timp zona expusă cel mai mult la umezeală. În practică, el are patru funcții importante:
- portantă, deoarece face legătura rezistentă între fundație și zidărie;
- de protecție împotriva apei, pentru că ridică zidăria deasupra zonei de stropi și de zăpadă;
- de rupere a capilarității, adică de oprire a urcării apei din pământ în perete, cu ajutorul hidroizolației orizontale;
- estetică, fiindcă este partea din casă pe care o vezi chiar de la poartă.
Conform denumirii uzuale, fundația este partea îngropată în pământ, iar soclul este cea care iese deasupra terenului, până la nivelul pardoselii finite sau puțin mai sus. În multe proiecte, soclul se toarnă ca o prelungire a fundației, din beton armat, apoi se continuă cu zidăria. Ansamblul structurii poate fi urmărit în Structura unei case: fundație, pereți și planșee explicate.
Ce înălțime ar trebui să aibă soclul?
Soclul ar trebui să ridice zidăria vizibil deasupra terenului finit, ca stropii și zăpada să nu ajungă la tencuiala sau la izolația fațadei. În practică se vorbește frecvent de 30–40 de centimetri deasupra terenului sistematizat, dar valoarea depinde de proiect, de panta terenului și de felul în care sunt făcute trotuarele din jur.
Diferența dintre nivelul terenului brut și cel al terenului finit se uită ușor. Dacă soclul este măsurat față de pământul din timpul construcției și apoi se adaugă o umplutură, un strat de piatră sau un trotuar, înălțimea reală scade. Iată ce se ia în calcul:
| Element | Ce trebuie verificat |
|---|---|
| Nivelul terenului finit | după umpluturi, trotuar, pavaje, grădină |
| Panta de scurgere | apa trebuie să se îndepărteze de casă |
| Grosimea fațadei | izolație plus tencuială, care coboară până la soclu |
| Intrări și terase | pragurile se coordonează cu cota pardoselii |
| Zăpada | să nu se acumuleze direct lângă perete |
Pe un teren în pantă, soclul are înălțime diferită pe laturi. Partea dinspre deal poate rămâne aproape îngropată, iar cea dinspre vale poate ieși mult mai mult. În asemenea cazuri, drenajul și hidroizolația devin mai importante, iar proiectul le detaliază separat.
Din ce materiale se face soclul?
Soclul se face din materiale cu absorbție redusă de apă și rezistente la îngheț și dezgheț. Cele mai uzuale variante sunt:
- Beton armat monolit, turnat ca prelungire a fundației. Este rezistent, dar trebuie izolat termic ca să nu devină punte termică.
- Zidărie din blocuri de beton sau cărămidă plină, cu mortar potrivit zonei umede. Este mai lentă, dar permite corecturi pe parcurs.
- Blocuri speciale pentru soclu, produse cu absorbție scăzută și forme care ușurează armarea.
- Piatră naturală sau artificială, folosită adesea ca finisaj peste una dintre soluțiile de mai sus.
BCA-ul și alte materiale poroase, care absorb apă, nu se folosesc în zona de soclu, tocmai pentru că au tendința de a se umple cu umezeală. Comparația dintre materialele de zidărie se găsește în Cărămidă sau BCA pentru pereții casei: comparație, iar pentru zonele subterane este nevoie de soluțiile din Hidroizolația fundației și a soclului: soluții uzuale.
Atenție: dacă proiectul prevede izolație termică pe soclu, ea se alege dintr-un material care nu absoarbe apă și nu se strică la îngheț. Un polistiren obișnuit pentru fațadă, lăsat în contact cu pământul, se poate degrada.
Cum se protejează soclul de apă și de îngheț?
Protecția soclului se face în două direcții: oprirea apei care urcă din pământ și îndepărtarea apei care se scurge pe suprafață. Pentru prima, se montează o hidroizolație orizontală la baza zidăriei, care rupe legătura capilară dintre fundație și pereți. Pentru a doua, se face o hidroizolație verticală pe fața exterioară a soclului, coborâtă sub nivelul pământului, și se protejează cu o placă de drenaj sau cu un strat rezistent la lovituri.
Sunt câteva detalii care fac diferența:
- hidroizolația orizontală trebuie să fie continuă și să depășească grosimea peretelui, fără întreruperi la colțuri sau la goluri;
- legătura dintre hidroizolația verticală și cea orizontală se sudează sau se lipește, nu se lasă „peste”;
- izolația termică a soclului coboară sub nivelul terenului, ca să nu apară o punte termică la baza peretelui;
- trotuarul perimetral are pantă de scurgere spre exterior, de ordinul câtorva procente, și nu lipește apa de casă;
- jgheaburile și burlanele nu descarcă lângă soclu.
Punțile termice de la baza peretelui sunt un punct sensibil, iar cauzele și remediile lor sunt tratate în Punțile termice: unde apar și cum le eviți la construcție. Iar dacă ai deja probleme de umezeală, vezi și Umiditatea în subsol și fundație: cauze frecvente și soluții de prevenire.
Finisaje potrivite pentru soclu
Finisajul soclului trebuie să reziste la apă, la lovituri și la îngheț, mai mult decât restul fațadei. Se folosesc tencuieli speciale pentru soclu, cu rășini sau mortare hidrofuge, plăci ceramice sau de piatră, piatră naturală și plăci din beton decorativ. Culoarea se alege mai închisă decât a fațadei, deoarece stropii de noroi se văd mai puțin.
Evită tencuielile obișnuite de fațadă pe soclu, mai ales dacă nu au un strat de protecție, pentru că se pătează și se desprind în primele ierni. Cere meșterilor să respecte timpii de uscare ai fiecărui strat și să nu lucreze la temperaturi sub cele indicate de producător. Alegerile de finisaj ale fațadei sunt prezentate și în Tencuiala exterioară și finisajele fațadei: straturi, uscare și timp de execuție.
Greșeli frecvente la executarea soclului
În șantier, soclul pare o parte simplă și de aceea este tratat uneori superficial. Problemele cele mai întâlnite sunt soclul prea jos, hidroizolația orizontală uitată sau întreruptă, izolația termică oprită la nivelul terenului, nu sub el, tencuiala de fațadă coborâtă până în pământ și trotuarul făcut cu pantă spre casă. Fiecare dintre ele se corectează greu după finisare, așa că merită verificate în timp ce zidăria este încă la vedere. Dirigintele poate consemna aceste verificări, iar rolul lui este explicat în Dirigintele de șantier: rolul lui la construcția casei.
Întrebări frecvente
Cât de sus se ridică soclul față de teren?
De obicei se vorbește de 30–40 de centimetri deasupra terenului finit, dar valoarea exactă o stabilește proiectul, în funcție de pantă, de trotuar și de grosimea fațadei.
Se poate face soclul din BCA?
Nu se recomandă. BCA-ul absoarbe apă și se degradează la îngheț, așa că în zona de soclu se folosesc beton, blocuri speciale sau zidărie cu absorbție mică.
Soclul trebuie izolat termic?
În general da, pentru că altfel devine punte termică la baza peretelui. Izolația se face dintr-un material care nu absoarbe apă și continuă sub nivelul terenului, după detaliul din proiect.
De ce se desprinde tencuiala de pe soclu?
Cauza obișnuită este umezeala care urcă din pământ sau stropii care lovesc peretele. Lipsa hidroizolației, a unei tencuieli potrivite sau a unui trotuar cu pantă corectă accelerează problema.
Cine stabilește înălțimea soclului?
O stabilește proiectantul, prin planurile de arhitectură și de structură. Constructorul nu o schimbă pe cont propriu, ci doar cu acordul lui, consemnat în scris.
