Cuprins 6 secțiuni
Radierul general este o placă de beton armat, cu grosime de ordinul zecilor de centimetri, turnată sub întreaga suprafață a casei. În loc să trimită greutatea construcției în pământ doar prin benzi înguste sub pereți, radierul o împrăștie pe toată amprenta, așa că presiunea pe teren scade și casa se comportă mai unitar. Dacă te întrebi dacă radierul general este soluția bună pentru casa ta, răspunsul depinde de teren, de greutatea construcției și de prezența subsolului.
Radierul face parte din sistemul de fundare descris în Structura unei case: fundație, pereți și planșee explicate. Explicațiile de mai jos sunt generale. Forma, grosimea, armătura și clasa betonului sunt stabilite doar de un inginer structurist autorizat, iar execuția se face de o echipă calificată, sub supravegherea dirigintelui de șantier.
Ce este un radier și cum lucrează?
Un radier lucrează ca o tavă rigidă pe care stă casa: preia încărcările de la pereți și stâlpi și le transmite pământului pe o arie cât mai mare. Pentru că suprafața de contact este mare, presiunea pe fiecare metru pătrat de teren este mică, iar tasările se produc mai uniform. Rigiditatea plăcii mai face un lucru util: dacă o zonă a terenului este puțin mai moale, placa „face punte” și nu lasă un colț al casei să coboare mai mult decât restul.
Există mai multe variante constructive:
- radier plat, cu grosime constantă, cel mai des întâlnit la case;
- radier cu nervuri, în care grinzi de beton armat (nervuri) întăresc placa și permit o grosime mai mică între ele;
- radier tip cutie, folosit la clădiri cu subsol, unde pereții subsolului și placa formează o structură închisă și rigidă.
La o casă obișnuită, de regim redus de înălțime, se întâlnește aproape întotdeauna varianta plată sau cea cu nervuri. Cutia apare când subsolul este parte din proiect, iar subiectul este tratat și în Casa cu subsol sau fără subsol: cum alegi pentru terenul tău.
Când se alege radierul în loc de fundații continue?
Radierul se alege atunci când fundațiile continue nu mai sunt soluția sigură sau economică. Cazurile frecvente sunt cele de mai jos.
| Situație | De ce ajută radierul |
|---|---|
| Teren cu capacitate portantă mică | încărcarea se distribuie pe toată suprafața |
| Strat superficial slab sau neomogen | placa rigidă uniformizează tasările |
| Apă subterană aproape de suprafață | se obține o cuvă etanșă împreună cu hidroizolația |
| Casă cu subsol | placa devine pardoseala subsolului |
| Tălpi de fundație care s-ar atinge între ele | e mai simplu să le unești într-o placă |
| Pământuri sensibile la variații de umiditate | placa rigidă limitează deplasările diferențiale |
Nu înseamnă că radierul este mereu mai bun. Pe un teren bun, cu strat portant la adâncime mică, fundațiile continue consumă mai puțin beton și oțel și sunt de obicei mai ieftine. Comparația completă între variante, cu criteriile de alegere, se găsește în tipurile de fundații pentru case și se bazează pe datele din Studiul geotehnic: de ce e obligatoriu înainte de proiect.
Atenție: nu cere „radier” doar pentru că ai auzit că „e mai solid”. Soluția se justifică prin calcul și prin datele terenului, nu prin impresie. Un radier supradimensionat înseamnă bani aruncați în beton.
Cum se execută radierul general pas cu pas?
Succesiunea lucrărilor la un radier este mai strictă decât pare, fiindcă după turnare nu mai poți corecta nimic fără intervenții scumpe.
Pregătirea terenului
Se sapă până la cota din proiect, se compactează fundul săpăturii și se verifică dacă stratul întâlnit corespunde cu cel din studiul geotehnic. Dacă apare o zonă moale sau o umplutură veche, se anunță proiectantul, care decide înlocuirea ei. Peste fund se așază de obicei un strat de balast compactat, apoi un strat subțire de beton de egalizare, numit și beton slab, pe care se lucrează curat.
Hidroizolația și izolația
Sub radier se pune, conform proiectului, o hidroizolație care oprește urcarea umidității din pământ. Unde terenul este umed sau apa subterană este aproape, soluția devine mai pretențioasă, iar detaliile se leagă cu cele ale pereților. Materialele și etapele sunt descrise în Hidroizolația fundației și a soclului: soluții uzuale. Dacă proiectul prevede izolație termică sub placă, ea se montează înaintea armării și trebuie să suporte compresiunea fără să se deformeze.
Armarea
Armătura radierului are de obicei două rețele de bare, una jos și una sus, legate între ele cu scaune sau distanțieri. Barele sunt așezate după planșele structurii, cu acoperire de beton prevăzută în proiect, iar la nervuri apar și etrieri. Principiile sunt aceleași ca la fundațiile de tip grindă, explicate în Armarea fundației: bare, etrieri și acoperirea de beton explicate. Înainte de turnare, dirigintele și structuristul verifică armătura pe șantier, iar lucrările ascunse se consemnează în procese-verbale.
Turnarea și tratarea
Betonul se aduce de la stație și se toarnă pe cât posibil continuu, în fâșii, ca să nu rămână rosturi de turnare în locuri nepotrivite. Se compactează cu vibrator, iar suprafața se nivelează. După turnare urmează îngrijirea betonului, adică menținerea lui umed și ferit de soare și vânt puternic, ca să nu se fisureze prin uscare rapidă. Regulile generale ale turnării sunt în Turnarea betonului în fundație: clasă, vibrare, întărire.
Ce greșeli apar cel mai des la radier?
În practică, problemele nu vin din „principiul” radierului, ci din execuție. Cele mai frecvente sunt:
- Distanțieri insuficienți, din care armătura de jos ajunge să stea direct pe beton de egalizare și rămâne fără acoperire.
- Armătura călcată de muncitori în timpul turnării, astfel încât rețeaua de sus coboară spre cea de jos.
- Turnare cu pauze lungi, care creează rosturi reci în locuri neprevăzute.
- Apă adăugată în betonul din mixer ca să curgă mai ușor, ceea ce scade rezistența.
- Lipsa îngrijirii în primele zile, mai ales vara sau pe vânt, cu fisuri de contracție ca urmare.
- Treceri de conducte uitate: dacă țevile de canalizare sau tecile pentru cabluri nu sunt montate înainte de turnare, va trebui spart betonul după aceea.
Ultima greșeală se evită coordonând din timp proiectul de instalații cu cel de structură. Un radier găurit ulterior la întâmplare își pierde o parte din rezistență.
Cât de rapid poți continua lucrul pe radier?
Betonul nu atinge imediat rezistența finală. Se consideră în mod obișnuit că rezistența de calcul se atinge la 28 de zile de la turnare, dar placa poate prelua primele sarcini mult mai devreme, cu acordul structuristului. Începerea zidăriei se face când betonul a căpătat suficientă rezistență și suprafața este curată și nivelată, nu într-o dată aleasă la întâmplare. Pe timp rece sau foarte cald, termenele se modifică, iar măsurile de protecție sunt tratate în Betonarea pe vreme rece sau caldă: ce măsuri iei pe șantier.
Pregătește din timp și bugetul: radierul înseamnă mai mult beton și mai mult oțel decât fundațiile continue, deci o parte mai mare din cheltuiala de structură se mută spre începutul lucrărilor. Pentru o imagine de ansamblu asupra costurilor, vezi Bugetul construcției unei case: cum îl estimezi realist.
Întrebări frecvente
Radierul general se folosește doar la case cu subsol?
Nu. Radierul apare și la case fără subsol, atunci când terenul este slab sau neomogen. La casele cu subsol este însă o soluție foarte des întâlnită, fiindcă placa devine și pardoseala subsolului.
Cât de gros trebuie să fie un radier?
Grosimea nu are o valoare universală. Ea rezultă din calculul structuristului, în funcție de greutatea casei, de teren și de existența nervurilor.
Se poate turna radierul fără beton de egalizare?
Practic nu e recomandat. Stratul de egalizare oferă o suprafață curată și plană pentru hidroizolație și armătură și protejează armătura de contactul cu pământul.
Radierul înlocuiește hidroizolația?
Nu. Betonul armat nu oprește singur umiditatea, așa că hidroizolația prevăzută în proiect rămâne obligatorie, mai ales unde apa subterană este aproape de talpa fundației.
Pot modifica grosimea radierului ca să economisesc?
Doar cu acordul scris al proiectantului. Reducerea grosimii sau a armăturii pe cont propriu poate duce la fisuri și tasări, iar răspunderea pentru consecințe revine celui care a schimbat soluția.
