Cuprins 8 secțiuni
Armarea fundației înseamnă punerea în beton a unor bare de oțel, legate într-un schelet, care ajută fundația să reziste la eforturile pe care betonul singur nu le poate prelua. Betonul rezistă foarte bine la compresiune, adică la strivire, dar slab la întindere. O fundație de casă este însă solicitată și la încovoiere: terenul nu e perfect uniform, greutatea casei nu se distribuie egal, iar mișcările sezoniere ale pământului produc eforturi de întindere. Oțelul din armătură preia aceste eforturi și împiedică fisurarea periculoasă.
Articolul explică, pe înțeles, din ce se compune armătura unei fundații, ce rol are fiecare element, de ce contează distanțierii și stratul de acoperire cu beton, cum se verifică lucrarea înainte de turnare și ce greșeli apar în șantier. Informațiile sunt generale. Dimensiunile, diametrele, numărul de bare și modul de dispunere sunt stabilite exclusiv de inginerul structurist, în proiect, pe baza studiului geotehnic și a încărcărilor casei; orice abatere se face doar cu acordul lui. Nu folosi acest text ca înlocuitor pentru proiect.
Ce face armătura într-o fundație
Armătura transformă betonul, un material puternic la compresiune, într-unul care lucrează și la întindere, adică betonul armat. Oțelul și betonul se completează, iar colaborarea lor e posibilă pentru că aderă bine unul la celălalt și se dilată aproape la fel la schimbările de temperatură. Concret, armătura:
- preia eforturile de întindere care apar când fundația se încovoaie sub încărcări;
- limitează deschiderea fisurilor, astfel încât ele să rămână mici și să nu afecteze structura;
- leagă între ele părțile fundației, ca un schelet care ține betonul unit;
- ajută la preluarea forțelor tăietoare din zona reazemelor, prin etrieri;
- crește ductilitatea, adică capacitatea structurii de a se deforma fără să se rupă brusc, ceea ce contează mult la cutremur.
Fără armătură, o fundație ar putea ceda fragil, adică brusc și fără semne de avertizare. De aceea armarea nu este o opțiune pentru economie, ci o cerință de proiect. Despre tipurile de fundații și despre modul în care lucrează fiecare, vezi Tipurile de fundații pentru case: continue, radier, piloți, iar despre ansamblul structurii casei, Structura unei case: fundație, pereți și planșee explicate.
Tipuri de bare și cum se folosesc
Armătura unei fundații este formată din bare de oțel cu aderență îmbunătățită, tăiate, îndoite și legate într-un schelet tridimensional. Barele au suprafața nervurată, tocmai ca betonul să se prindă bine de ele. Ele se livrează în mai multe diametre și clase de oțel, iar proiectul indică exact ce se folosește unde.
Principalele tipuri de armătură din fundații:
| Element | Rolul lui | Unde se află |
|---|---|---|
| Bare longitudinale | preiau încovoierea și întinderea | de-a lungul grinzii de fundație, sus și jos |
| Etrieri | preiau forța tăietoare și țin barele în poziție | transversal, la distanțe stabilite de proiect |
| Plase sudate | armare de suprafață, pentru plăci și radiere | în placa de pe sol sau în radier |
| Bare de așteptare | continuă armătura în elementele de deasupra | ies din fundație, spre stâlpi sau pereți |
| Bare de colț și suplimentare | întăresc zonele de intersecție și de schimbare a direcției | colțuri, intersecții de grinzi |
La fundațiile continue sub pereți, scheletul este o grindă de beton armat cu bare sus și jos, legate cu etrieri. La radier, armătura se așază în două straturi, de regulă una sus și una jos, legate între ele cu distanțieri și cu bare de montaj. Diametrele și distanțele dintre bare nu se aleg „din experiență”, ci din calculul structurii.
Cum se leagă barele
Barele se leagă între ele cu sârmă de legat sau, în alte cazuri, prin sudare, dar sudarea barelor este permisă doar acolo și în felul prevăzut în proiect, pentru că poate slăbi oțelul. Locurile unde barele se suprapun, numite lungimi de petrecere, se respectă riguros: o petrecere prea scurtă înseamnă că efortul nu se transmite corect de la o bară la alta, iar acest defect nu se vede după turnare. Dimensiunea petrecerii este indicată în proiect.
Etrierii: mici, dar importanți
Etrierii sunt cadrele mici de oțel, de formă dreptunghiulară, care înconjoară barele longitudinale și le țin în poziție exactă. Cu toată dimensiunea lor modestă, au două roluri majore: preiau forțele tăietoare care apar lângă reazeme și împiedică barele longitudinale să se flambeze, adică să se încovoaie lateral sub sarcină, dar și să se miște în timpul turnării.
Ce trebuie să știi despre etrieri:
- distanța dintre ei este stabilită în proiect și este de obicei mai mică în zonele puternic solicitate, de lângă stâlpi sau reazeme;
- colțurile lor trebuie să fie bine formate, cu cârlige sau îndoituri conform detaliilor din proiect;
- ei înconjoară barele în mod complet, nu doar parțial;
- se leagă de barele longitudinale în fiecare colț, ca scheletul să nu se deformeze la turnare;
- nu se omit pentru a „economisi”: un schelet cu etrieri puțini sau rău așezați e mai slab decât pare.
În zonele de colț și de intersecție a grinzilor, armarea este mai densă, iar etrierii se pun mai des. Dacă pe șantier vezi etrieri aruncați la distanțe mari sau legați doar în puncte, cere dirigintelui și constructorului să verifice cu proiectul; despre rolul dirigintelui citește Dirigintele de șantier: rolul lui la construcția casei.
Distanțierii și stratul de acoperire cu beton
Stratul de acoperire este grosimea de beton dintre suprafața exterioară a fundației și oțel, iar el protejează armătura de umezeală, de rugină și de foc. Dacă oțelul stă prea aproape de suprafață sau chiar atinge pământul, apa ajunge la el, oțelul ruginește, își mărește volumul și sparge betonul din interior. De aceea grosimea acoperirii este precizată în proiect și se respectă.
Distanțierii sunt piesele mici, de plastic sau din beton, care țin scheletul de armătură la distanța corectă de cofraj și de fundul săpăturii. Fără ei, scheletul se așază direct pe pământ sau pe betonul de egalizare și, la turnare, rămâne fără acoperire. Câteva reguli practice:
- Pune distanțieri suficienți, repartizați uniform, nu doar câțiva la întâmplare.
- Folosește distanțieri adecvați (de plastic sau din mortar de ciment) și nu bucăți de cărămidă, pietre sau lemn, care pot reține apa sau se pot mișca.
- Verifică acoperirea pe laterale, la partea de jos și, acolo unde e cazul, pe sus.
- Nu călca pe armătură: cine merge pe scheletul deja montat îl poate deforma și coborî pe pământ; folosește podine.
- Verifică din nou după ce ai terminat montajul, nu doar înainte.
Acoperirea necesară depinde de mediu și de tipul elementului, de exemplu fundațiile în contact direct cu pământul cer, de regulă, o acoperire mai mare decât elementele din interior. Valoarea exactă se citește din proiect, nu se estimează pe ochi.
Verificarea înainte de turnare
Verificarea armăturii se face înainte să înceapă turnarea, pentru că după ce betonul acoperă oțelul, greșelile nu se mai pot corecta. De obicei participă constructorul, dirigintele de șantier și, la lucrări importante, proiectantul sau inginerul structurist. Pentru fundații este obișnuit ca armătura să fie verificată și consemnată într-un proces-verbal de lucrări ascunse, document care atestă că faza respectivă a fost controlată înainte de acoperire.
Lista de verificare pe care o poți parcurge împreună cu specialiștii:
- diametrele și numărul barelor corespund planurilor de armare;
- distanțele dintre bare și dintre etrieri sunt cele din proiect;
- lungimile de petrecere și ancorajele sunt respectate;
- barele de așteptare pentru stâlpi și pereți sunt la locul și la înălțimea corecte;
- distanțierii sunt montați și acoperirea este uniformă;
- armătura este curată, fără noroi, ulei sau rugină desprinsă în straturi;
- cofrajul sau săpătura este curată, fără apă și fără resturi;
- scheletul este stabil și nu se deplasează la manipulare.
Dacă ai dubii, cere să se oprească turnarea până la clarificare. O oră de verificare costă mult mai puțin decât repararea unei fundații turnate greșit. Pentru pașii următori, de la comandarea betonului la întărire, citește Turnarea betonului în fundație: clasă, vibrare, întărire. Pentru faza anterioară, cu trasarea și săpătura, vezi Trasarea casei și săpătura fundației: pașii pe șantier.
Greșeli întâlnite pe șantier
Cele mai multe probleme apar din grabă, din dorința de a economisi sau din lipsa de supraveghere. Unele se văd, altele rămân ascunse în beton, de aceea merită cunoscute dinainte:
- diametre sau cantități diferite de proiect, de exemplu bare mai subțiri puse „pentru că sunt la fel de bune”;
- etrieri prea rari sau lipsă în zonele de colț;
- armătură așezată direct pe pământ, fără distanțieri și fără beton de egalizare;
- petreceri prea scurte între bare;
- bare îndoite la cald sau cu flacără, ceea ce poate schimba proprietățile oțelului;
- armătură murdară de noroi sau acoperită cu un strat de rugină care se desface în foi;
- scheletul deformat de oamenii care au călcat pe el;
- lipsa barelor de așteptare, descoperită după turnare, ceea ce duce la improvizații periculoase;
- modificări făcute pe șantier fără acordul proiectantului.
Dacă constructorul propune o schimbare, de exemplu alt diametru sau altă dispunere, cere-i să o ceară în scris proiectantului. Un inginer structurist poate aproba o variantă echivalentă, dar decizia nu o ia nici meseriașul, nici proprietarul. Pentru protecția fundației împotriva apei, citește și Hidroizolația fundației și a soclului: soluții uzuale.
Ce merită reținut despre armarea fundației
- Armătura de oțel preia întinderea și încovoierea, iar betonul preia compresiunea; împreună formează betonul armat.
- Diametrele, numărul și dispunerea barelor se stabilesc doar de inginerul structurist, în proiect.
- Etrierii preiau forțele tăietoare și țin scheletul în poziție; nu se reduc și nu se omit.
- Distanțierii asigură stratul de acoperire cu beton, care protejează oțelul de rugină.
- Armătura se verifică înainte de turnare, cu proiectul în mână și cu proces-verbal de lucrări ascunse.
- Orice modificare față de proiect se face doar cu acordul proiectantului.
Întrebări frecvente
Pot folosi bare mai groase în loc de mai multe bare subțiri?
Nu decizi singur. O înlocuire poate schimba comportarea elementului, distanțele dintre bare și modul de aderență cu betonul. Dacă există o problemă de aprovizionare, constructorul cere în scris o variantă echivalentă proiectantului, care o poate aproba sau respinge.
Se poate turna betonul fără distanțieri, dacă armătura stă pe betonul de egalizare?
Nici așa nu e recomandat. Armătura trebuie ridicată la înălțimea din proiect, ca betonul să o înconjoare pe toate laturile. Distanțierii asigură exact acest lucru; fără ei, scheletul poate rămâne fără acoperire în partea de jos.
Ruginirea superficială a barelor e o problemă?
Un strat subțire de rugină de suprafață, apărut prin depozitare normală, nu este de obicei o problemă, dar rugina în straturi care se desprind trebuie curățată. Ce este acceptabil se stabilește pe șantier de constructor și diriginte, conform normelor.
Cine verifică armătura înainte de turnare?
De regulă constructorul, dirigintele de șantier și, la lucrări importante, proiectantul sau inginerul structurist. Verificarea se consemnează în procesul-verbal pentru lucrări ascunse, document pe care e bine să-l ceri și să-l păstrezi în cartea tehnică.
Pot repara armătura după turnare dacă am greșit ceva?
În general nu, pentru că armătura este acoperită de beton. Remedierile sunt complicate și se decid de un inginer structurist, de aceea verificarea dinainte de turnare este atât de importantă.
