Instalații

Coșul de fum la casa nouă: tipuri, dimensionare, verificări

Coșul de fum la casa nouă: ce tipuri există, cum se dimensionează, unde iese pe acoperiș, ce distanțe se respectă și ce verificări faci înainte de utilizare.

De Jurnalul ConstrucțiiPlus5 min de citit
Grilă de bare și plasă metalică din oțel inoxidabil, cu tuburi și un model regulat de pătrate
Cuprins 6 secțiuni

Coșul de fum este conducta prin care ies în exterior gazele arse produse de o centrală, de un șemineu sau de o sobă. Lucrarea pare simplă, dar de ea depind siguranța locuitorilor și durata de viață a aparatelor: un coș prost dimensionat trage slab, umple casa de fum sau se acoperă de funingine și de condens. De aceea tipul coșului, diametrul și traseul se stabilesc din proiect, odată cu alegerea aparatului de încălzire.

De ce nu alegi coșul înainte de aparat?

Coșul se alege pentru aparatul pe care îl racordezi, pentru că fiecare combustibil și fiecare tip de ardere cer alte materiale și alte diametre. O centrală pe gaz în condensare produce gaze reci și umede, care atacă un coș obișnuit, pe când un șemineu cu lemne produce gaze fierbinți, cu funingine, și cere un coș rezistent la temperaturi mari.

Dacă ai un sistem de încălzire fără ardere, cum este pompa de căldură, nu mai ai nevoie de coș pentru centrală, dar te poți gândi la unul pentru un șemineu sau o sobă de ambianță. Criteriile de alegere a sursei sunt discutate în Sistemul de încălzire pentru casa nouă: criterii de alegere. Decizia influențează și arhitectura, pentru că un coș trece prin planșee și acoperiș, iar traseul trebuie prevăzut pe plan.

Ce tipuri de coșuri de fum există?

Cele mai întâlnite tipuri sunt coșul modular din ceramică cu izolație și manta, coșul dublu perete din inox și tubulatura coaxială pentru centralele cu condensare. Alegerea depinde de combustibil, de temperatura gazelor arse și de modul de racordare.

TipFolosit pentruAvantajeDe urmărit
Coș ceramic cu izolație și mantașemineu, sobă, centrală pe lemne sau pelețidurabil, rezistent la temperaturi marigreutate, necesită fundație proprie
Coș din inox dublu perete izolatcentrale, sobe, șemineeușor, se montează repedecalitatea oțelului și a izolației
Tubulatură coaxialăcentrale pe gaz cu condensareaer de ardere și evacuare în aceeași conductălungime maximă, pantă pentru condens
Tubulatură din material plastic rezistentgaze reci de condensarerezistentă la aciddoar pentru temperaturi mici

Atenție: Un coș pentru gaze fierbinți nu se înlocuiește cu o conductă de condensare, iar invers nu se folosește un coș obișnuit pentru o centrală cu condensare. Compatibilitatea se verifică în fișa tehnică a aparatului.

Coșul de zidărie și cel prefabricat

Coșurile zidite din cărămidă s-au folosit mult în trecut, dar astăzi sunt înlocuite de elemente prefabricate sau de soluții din inox. Motivul este controlul calității: un sistem certificat are performanțe garantate, în timp ce un coș zidit local depinde mult de meșter. Dacă ai coș prefabricat greu, structura trebuie să-l poată susține, iar proiectantul de rezistență verifică locul lui în planșeu și în fundație, subiect legat de Planșeul casei: beton monolit, prefabricat sau lemn.

Cum se dimensionează și unde iese pe acoperiș?

Diametrul și înălțimea coșului se stabilesc prin calcul, pe baza puterii aparatului, a combustibilului și a tirajului necesar. Un coș prea larg se răcește și trage slab, iar unul prea îngust nu evacuează toate gazele. Calculul îl face proiectantul de instalații, iar producătorul coșului pune la dispoziție tabele pentru sistemul lui.

Gura coșului iese deasupra acoperișului, în zona în care vântul nu produce turbulențe care să împingă fumul înapoi. De regulă, ieșirea se face cât mai aproape de coamă și deasupra acesteia, la o înălțime stabilită de normativ sau de producător. Dacă coșul iese pe lângă o suprafață înaltă sau lângă un copac mare, se pot cere înălțimi suplimentare. Poziția pe acoperiș se coordonează cu șarpanta și cu învelitoarea, așa cum se vede în Acoperișul casei: ghid complet de la șarpantă la învelitoare.

Cameră de zi veche în stil victorian, cu mobilier de epocă și decor istoric

Distanțe și protecții

Coșul nu se lipește de elemente din lemn. Între el și șarpantă, grinzi sau pereții din material combustibil se păstrează distanța indicată în fișa tehnică, iar trecerea prin planșeu se face cu manșon izolant. Pe acoperiș, îmbinarea cu învelitoarea se închide cu o tablă de etanșare și cu un guler care permite dilatarea. Fără ele, apa se infiltrează de-a lungul coșului.

Ce verifici înainte de prima pornire?

Înainte să pui în funcțiune aparatul, coșul trebuie verificat de o firmă autorizată, care confirmă etanșeitatea, continuitatea și lipsa obstrucțiilor. Pentru aparatele pe gaz, instalatorul autorizat de operator face racordarea și punerea în funcțiune, iar pentru cele pe combustibil solid, un coșar sau un instalator autorizat poate emite avizul de verificare.

Verificarea urmărește câteva lucruri concrete:

  • conducta nu are scurgeri la îmbinări și are capac de curățare la bază;
  • distanțele față de materialele combustibile sunt cele din fișa tehnică;
  • tirajul este corespunzător la aparatul pornit;
  • există detector de monoxid de carbon în încăperile cu aparate de ardere.

Monoxidul de carbon este un gaz fără miros, produs de arderea incompletă, iar un detector este o investiție mică pentru o protecție reală. Procesul-verbal al verificării și fișele coșului se păstrează în dosarul casei, alături de celelalte acte din Cartea tehnică a construcției: ce conține și cine o păstrează.

Cum îl întreții?

Coșul se curăță și se verifică periodic, în funcție de combustibil. Un șemineu folosit des își strânge funingine, care poate lua foc în coș dacă se acumulează mult. Centralele pe gaz se verifică anual de o firmă autorizată, iar scurgerile de condens se urmăresc.

Calitatea lemnului contează: lemnul umed produce mai multă funingine și gudron, deci coșul se murdărește mai repede. Un coș bine întreținut durează mult, iar costul curățării este mic față de o avarie. Aceste verificări se fac de specialiști autorizați, nu prin improvizații, iar rezultatele intră în evidența casei. Ordinea generală a lucrărilor de instalații o regăsești în Instalațiile unei case noi: ordinea și planificarea lor.

Întrebări frecvente

Am nevoie de coș dacă folosesc pompă de căldură?

Pentru încălzire, nu. Coșul rămâne necesar dacă adaugi un șemineu, o sobă sau o centrală de rezervă cu ardere.

Cât de des se curăță coșul de fum?

Frecvența depinde de combustibil și de cât folosești aparatul. Un șemineu folosit des cere curățare mai frecventă, iar centralele pe gaz sunt verificate anual de firme autorizate.

Pot lega două aparate la același coș?

Doar dacă sistemul și proiectul permit explicit. De obicei, fiecare aparat are propriul coș sau propria conductă, pentru a evita refularea gazelor.

De ce face coșul condens?

Gazele reci din aparatele moderne se răcesc și lasă apă, mai ales dacă coșul e prea mare sau neizolat. Soluția stă în materialul potrivit, în izolare și în dimensionare corectă.

Cine poate monta un coș de fum?

Un instalator sau o firmă specializată, care respectă instrucțiunile producătorului. Pentru aparate pe gaz sau pe combustibil solid, verificarea și punerea în funcțiune revin personalului autorizat.

↑