Șindrila bituminoasă: avantaje, limite și montaj corect

Șindrila bituminoasă este o învelitoare formată din plăcuțe subțiri, tăiate în forme decorative, făcute dintr-o țesătură de fibră de sticlă impregnată cu bitum și acoperită pe față cu granule minerale colorate. Se mai numește „țiglă bituminoasă” sau „șindrilă asfaltică”. Este populară pentru că e ușoară, se taie ușor și se potrivește cu acoperișuri cu forme complicate, unde alte materiale ar produce multe resturi.

Dacă încă n-ai ales învelitoarea, începe cu comparația dintre țiglă ceramică, de beton și metalică, apoi revino aici pentru ce trebuie să știi despre șindrilă. Imaginea de ansamblu a straturilor o găsești în ghidul acoperișului casei.

Ce este șindrila bituminoasă și cum e construită

Șindrila bituminoasă este un material compus din trei straturi: un miez de fibră de sticlă, un strat de bitum care îl impermeabilizează și un strat de granule minerale care îl protejează de soare. Pe spate are o bandă adezivă care se activează la căldură și lipește plăcuțele între ele, ca să nu le smulgă vântul.

Granulele nu sunt doar decor. Ele reflectă razele ultraviolete, care ar usca bitumul și l-ar face fragil. Când o șindrilă îmbătrânește, pierde din granule, iar la jgheab observi un fel de nisip negru; la început e normal, dar dacă apare mult nisip și zone goale, învelitoarea se apropie de sfârșitul vieții.

Ce avantaje are față de alte învelitori

Avantajul principal este greutatea mică: șindrila apasă mult mai puțin pe șarpantă decât țigla ceramică sau de beton, ceea ce permite secțiuni mai mici ale lemnului. Al doilea este adaptarea la forme: se poate pune pe acoperișuri curbe, pe turnuri, pe lucarne sau pe pante cu multe noaturi.

Alte avantaje practice:

• fiind lipită, formează un strat aproape continuu, fără rosturi pe care să intre vântul;
• zgomotul ploii este mic, deoarece stratul de bitum amortizează;
• reparațiile locale sunt simple: înlocuiești câteva plăcuțe fără să demontezi suprafața;
• gama de culori este largă.

Care sunt limitele ei

Șindrila bituminoasă are limite clare: cere suport continuu, nu rezistă la fel de mult ca țigla ceramică și se degradează la expunere solară puternică. De obicei, durata de viață este mai mică decât a țiglei ceramice, dar depinde de calitatea produsului și de ventilare.

Mai ține cont și de temperatură: în zilele foarte calde bitumul se înmoaie, iar pașii pe acoperiș pot lăsa urme. Iarna, plăcuțele sunt rigide și se pot sparge dacă sunt îndoite sau lovite, motiv pentru care montajul în frig mare se face cu atenție sporită sau se amână.

Ce suport trebuie pregătit sub șindrilă

Sub șindrila bituminoasă trebuie să existe o astereală continuă, plană și uscată, din scânduri tivite sau din plăci rezistente la umezeală, fixate pe căpriori. Orice denivelare se vede prin șindrilă și poate duce la deteriorare. Plăcile se pun cu mici spații de dilatare, conform indicațiilor producătorului.

Peste astereală se pune un strat de bază, de obicei o membrană bituminoasă autoadezivă în zonele critice (streașină, noc, în jurul coșului) și o folie de subacoperiș pe restul suprafeței. Ordinea straturilor și rolul membranei sunt prezentate în materialul despre membrana anticondens. Nu uita că și șindrila are nevoie ca zona de sub ea să fie ventilată; vezi ventilarea acoperișului.

Cum se montează șindrila corect

Montajul pornește de la streașină spre coamă, cu rânduri care se suprapun și cu cuie sau capse puse exact în zona marcată de producător. Nu poți improviza aici: un cui bătut prea sus sau prea jos nu ține plăcuța, iar vântul o rupe.

Pașii de bază sunt aceștia:

1. se montează tabla de streașină și, în zonele critice, banda autoadezivă;
2. se fixează rândul de pornire, cu partea adezivă spre streașină;
3. se continuă cu rândurile curente, decalate după modelul indicat;
4. în noc și la racorduri se folosesc dolii și piese speciale;
5. coama se închide cu plăcuțe special tăiate sau cu piese dedicate.

Cuiele trebuie să aibă cap larg, să fie zincate și bătute drept, fără să taie plăcuța. Montajul se face pe vreme fără ploaie, iar pentru ca banda adezivă să se activeze e nevoie de câteva zile călduroase; în sezonul rece se pot adăuga puncte de adeziv, dar numai conform instrucțiunilor.

Sfat: cere echipei să facă fotografii în timpul lucrului, cu stratul de bază și cu cuiele vizibile, înainte să acopere totul. Acestea îți sunt utile la recepție și la eventuale reclamații.

Pe ce pante și în ce zone se potrivește

Șindrila se poate monta pe pante mici, cu condiția unui strat suplimentar de hidroizolație, dar și pe pante mari, unde fixarea se face cu mai multe cuie. Valorile exacte sunt cele din fișa producătorului. În zonele cu vânt puternic, rândurile din apropierea coamei și a streașinii se fixează în plus.

Lucrările de structură, ca schimbarea șarpantei sau a secțiunilor lemnului, se discută cu inginerul structurist, nu se decid doar pentru că învelitoarea este mai ușoară. Dacă schimbi învelitoarea față de proiectul inițial, anunță proiectantul, deoarece încărcarea acoperișului se calculează în funcție de material. Forma acoperișului influențează cât de simplu este montajul, iar formele de acoperiș îți arată unde apar noaturile.

Dacă dorești să știi cum se verifică la final o astfel de lucrare, citește recepția acoperișului. Fotografiile și garanțiile se păstrează apoi în cartea tehnică a construcției.