Lemnul pentru șarpantă: cum îl alegi și îl verifici la livrare

Lemnul pentru șarpantă este cherestea de rășinoase, de obicei brad sau molid, tăiată la secțiunile din proiect și destinată să țină acoperișul zeci de ani. Calitatea lui contează la fel de mult ca dimensiunea: o grindă corect dimensionată, dar umedă, cu noduri mari sau cu începuturi de ciuperci, se comportă mult sub ce a calculat inginerul. Cele mai multe probleme vin din faptul că lemnul se acceptă „cum vine”, fără nicio verificare.

Articolul acesta nu repetă elementele și tratamentele șarpantei, pe care le găsești în materialul despre șarpanta din lemn, ci se oprește la partea practică: cum cumperi și cum primești cheresteaua. Pentru contextul întregului acoperiș, vezi ghidul acoperișului casei.

Ce esențe se folosesc pentru șarpantă

Șarpanta se face în România, de regulă, din rășinoase: molid, brad, pin sau, mai rar, larice. Au raport bun între rezistență și greutate, se prelucrează ușor, se găsesc ușor și sunt acceptate de normativele de construcții pentru structuri de lemn. Lemnul de foioase, ca stejarul, este foarte rezistent, dar mai greu, mai scump și mai greu de lucrat, așa că apare doar în lucrări speciale.

Esența și clasa de rezistență ale lemnului se trec în proiectul de rezistență, la rubrica de materiale. Secțiunile și clasa se aleg în funcție de deschideri și de încărcările din zăpadă și vânt ale zonei. Dacă furnizorul oferă altceva decât scrie acolo, nu accepta schimbul fără să întrebi proiectantul. Lucrările de structură, inclusiv schimbările de secțiuni, se decid doar de specialiști autorizați, nu de meșter sau de vânzător.

Ce înseamnă clasa de calitate a lemnului

Cheresteaua se sortează după aspect și rezistență, adică după numărul și mărimea defectelor. Sortarea se face de producător, vizual sau cu aparate, și lemnul primește o clasă de rezistență, notată cu litera C și un număr, de exemplu C24. Cu cât numărul este mai mare, cu atât lemnul rezistă mai mult la încovoiere.

Proiectul cere o anumită clasă, iar furnizorul trebuie să-ți poată arăta documentul prin care o garantează, de exemplu o declarație de performanță sau o fișă a produsului. Dacă vânzătorul nu știe ce clasă are lemnul din curte, e un semnal serios.

Ce defecte respingi la livrare

Nu orice defect este o problemă, dar unele sunt motive de refuz. Inspectează fiecare piesă din toate laturile, nu doar prima din stivă.

• Noduri mari sau grupate, mai ales pe zona întinsă a grinzii (marginea de jos), care slăbesc piesa.
• Crăpături adânci, care străbat secțiunea, față de fisurile fine de uscare, care sunt normale.
• Albeață și putregai: zone gri sau negre, cu aspect pufos sau moale la apăsarea cu unghia.
• Găuri de insecte: orificii rotunde mici, uneori cu rumeguș fin.
• Deformări: piese curbate sau răsucite, care se îndreaptă greu la montaj.
• Scoarță pe margine în exces, pentru că acolo se instalează insectele.

Fii atent și la dimensiuni. Măsoară cu ruleta secțiunea reală, nu cea nominală: o grindă comandată de 10 pe 15 centimetri nu trebuie să vină cu un centimetru în minus pe fiecare latură.

Cum verifici umiditatea lemnului

Lemnul ideal pentru șarpantă este uscat, adică are umiditate scăzută, în apropierea valorii de echilibru cu aerul. Cel proaspăt tăiat poate avea umiditate mare, iar când se usucă pe acoperiș se strâmbă, se crapă și slăbește îmbinările. Valoarea acceptată o dau proiectul și furnizorul; ca principiu, lemnul uscat sau uscat natural cât mai mult, nu cel „verde”.

Verificarea se face cu un higrometru pentru lemn, un aparat mic cu două vârfuri care se înfig în piesă. Măsoară în mai multe puncte: la capete, la mijloc, în adâncime. Dacă diferențele sunt mari, lemnul nu este uniform uscat.

Cheresteaua tratată autoclav sau la fabrică poate avea umiditate ușor mai mare după tratament; cere explicații de la furnizor, nu presupune.

Sfat: înainte de comandă, cere furnizorului să-ți trimită fotografii cu stiva din care va fi livrat lotul și precizează în comandă că rezervi dreptul de a refuza piesele cu defecte. Notează asta în comandă sau pe factură.

Cum depozitezi cheresteaua până la montaj

Lemnul se depozitează ridicat de la sol, în stive aerisite, acoperite împotriva ploii, dar nu învelite complet în folie. Folia strânsă pe toate laturile duce la condens și poate face lemnul să mucegăiască în câteva zile.

Reguli simple pentru șantier:

1. Așază stiva pe pietre sau pe grinzi, cu cel puțin 20–30 de centimetri deasupra solului.
2. Pune între straturi distanțieri uscați, ca să circule aerul.
3. Acoperă cu un strat care ține ploaia, dar lasă laturile libere.
4. Ține stiva departe de zidărie umedă și de sursele de foc.
5. Tratează lemnul înainte de montaj, când mai poți ajunge ușor pe toate fețele.

Despre tratamente ignifuge și biocide, care se aplică pe lemn curat și uscat, ai detalii în materialul despre șarpantă. Atenție la produsele chimice: se folosesc cu mănuși, mască și în aer liber, conform fișei de securitate.

Cum te protejezi prin documente

Cheresteaua are costuri importante în bugetul acoperișului, de aceea păstrează actele. Factura, declarația de performanță și fișa tratamentului intră în dosarul lucrării și, la final, în cartea tehnică a construcției. Dacă pe șantier există un diriginte, el poate confirma materialele înainte de montaj; vezi rolul dirigintelui de șantier. În plus, urmărește cum se leagă lemnul de restul structurii, în special de centura de beton pe care se așază cosoroaba.