Forme de acoperiș pentru casă: două ape, patru ape, mixt

Forma acoperișului este decizia care influențează cel mai mult aspectul casei, costul șarpantei și numărul punctelor în care apa poate intra. Când spui „forme de acoperiș”, vorbești de fapt despre felul în care se întâlnesc planurile înclinate: câte ape are acoperișul, unde se formează coama și cum se rezolvă colțurile. Nu există o formă bună pentru toată lumea, ci una potrivită pentru planul casei tale și pentru ce vrei să faci în pod.

Alegerea se face încă din faza de proiect, cu arhitectul și cu inginerul structurist, nu pe șantier. Dacă vrei imaginea de ansamblu a lucrărilor de deasupra casei, citește mai întâi ghidul despre acoperișul casei.

Ce înseamnă „ape” la un acoperiș

O apă este un plan înclinat al acoperișului pe care se scurge ploaia. Un acoperiș în două ape are două astfel de planuri care se întâlnesc la coamă, unul în stânga și unul în dreapta. Un acoperiș în patru ape are patru planuri: două mari, pe laturile lungi, și două mai mici, triunghiulare sau trapezoidale, pe laturile scurte.

Liniile unde se întâlnesc planurile au nume pe care e bine să le știi, ca să te înțelegi cu proiectantul:

• coama este linia orizontală de sus, unde se întâlnesc două ape;
• muchia (sau racordul de colț) este linia înclinată care coboară din coamă spre colțul casei, la acoperișul în patru ape;
• nocul este linia în care două ape se întâlnesc într-un unghi intrând, așa cum apare la o casă în formă de L;
• dolia este jgheabul de tablă așezat în noc, care duce apa din ambele planuri spre streașină.

Cu cât există mai multe noaturi, cu atât crește numărul zonelor sensibile, deoarece acolo apa se adună și se scurge cu debit mare.

Care sunt cele mai folosite forme pentru o casă

Cele mai răspândite forme la casele noi din România sunt acoperișul în două ape, acoperișul în patru ape și acoperișul mixt, adică o combinație dintre ele. Mai există variante cu o singură apă, folosite pentru anexe sau pentru case moderne cu plan simplu, și acoperișuri cu mai multe niveluri.

Ce alegi dacă vrei un acoperiș simplu și sigur

Dacă planul casei este un dreptunghi, acoperișul în două ape este de obicei alegerea cea mai practică. Are o coamă lungă, șarpanta se calculează ușor, iar învelitoarea se montează repede, ceea ce scade costul manoperei. În plus, ai mai puține locuri unde pot apărea infiltrații.

Slăbiciunea lui sunt frontoanele, adică pereții triunghiulari de la capete. Vântul bate puternic în ei, iar streașina de pe fronton, numită și „fruntar”, trebuie ancorată bine. Dacă locuiești într-o zonă expusă, discută cu proiectantul despre lungimea și prinderea acestei streașini; detaliile sunt explicate în materialul despre streașina acoperișului.

Când are sens acoperișul în patru ape

Acoperișul în patru ape are sens când vrei protecție pe tot perimetrul casei și o comportare bună la vânt. Pentru că nu are fronton, aerul alunecă peste el, iar streașina continuă păstrează fațada mai uscată. De aceea apare des la casele din zone cu vânturi puternice sau pe terenuri deschise.

Compromisul este spațiul din pod. Fiind tăiat de laturile înclinate, volumul utilizabil sub acoperiș este mai mic, deci o mansardă locuibilă iese mai greu și cu suprafață utilă redusă. Dacă ai de gând să mansardezi, ia în calcul această pierdere încă din schiță și citește și ce trebuie prevăzut din proiect pentru mansardă.

Cum influențează forma acoperișului costul și durata

Forma acoperișului influențează costul prin cantitatea de lemn, prin deșeurile de învelitoare și prin numărul orelor de manoperă. Un acoperiș cu multe noaturi și muchii cere tăieturi la fiecare țiglă sau la fiecare foaie de tablă, așa că pierderea de material crește, iar echipa lucrează mai încet.

Câteva reguli practice care te ajută la buget:

1. Un plan compact, aproape pătrat sau dreptunghiular, dă cel mai mic raport între suprafața acoperișului și suprafața locuibilă.
2. Fiecare nou nivel de acoperiș adaugă o dolie și mai multe racorduri, iar acestea se plătesc separat.
3. Panta mare crește suprafața învelitorii, chiar dacă suprafața construită rămâne aceeași; pe acest subiect vezi panta acoperișului.
4. Lucarnele și ferestrele de mansardă taie șarpanta și o complică.

Pentru o imagine de ansamblu asupra cheltuielilor, vezi și cum estimezi realist bugetul casei.

Sfat: cere arhitectului două variante de acoperiș pentru aceeași casă, una simplă și una mai elaborată, și compară-le pe suprafața învelitorii și pe numărul de noaturi. Diferența de cost te ajută să decizi cu cifre, nu după aspect.

Ce trebuie să știi despre șarpantă și siguranță

Forma aleasă se transformă într-o șarpantă calculată de un inginer structurist, pe baza încărcărilor din zăpadă și vânt pentru zona ta. Lucrările de structură, adică dimensionarea elementelor și verificarea reazemelor, se fac doar de specialiști autorizați; nu se improvizează pe șantier și nu se schimbă forma acoperișului fără o modificare a proiectului. Orice modificare de formă după autorizare cere, în general, discuție cu proiectantul și, în unele cazuri, o actualizare a documentației.

Pe șantier, forma complicată cere și un diriginte atent. Pentru rolul lui, vezi dirigintele de șantier.

Cum alegi forma în funcție de teren și de climă

Alegerea depinde de trei lucruri: forma terenului și a casei, expunerea la vânt și zăpadă și ce faci cu podul. Pe un teren îngust, cu casa așezată pe lungime, două ape cu coama paralelă cu strada sunt de obicei soluția firească. Pe un teren în pantă sau cu vecini apropiați, un acoperiș în patru ape poate evita scurgerea apei spre limita proprietății.

În zonele cu zăpadă multă, o pantă mai mare ajută zăpada să alunece, dar atunci apar nevoi de parazăpezi și de ancoraje mai robuste. În zonele secetoase sau de câmpie, un acoperiș cu pantă mică și învelitoare potrivită este suficient. Încărcările din zăpadă și vânt sunt tratate separat în materialul despre zăpada și vântul pe acoperiș.