Ventilarea acoperișului: de ce are nevoie de aer

Ventilarea acoperișului înseamnă un curent continuu de aer care trece pe sub învelitoare, de la streașină spre coamă, și scoate umezeala din structură. Fără acest curent, vaporii de apă care vin din casă se opresc sub țigle sau sub tablă, se transformă în apă și ajung să ude lemnul și izolația. Nu se vede din interior, iar problema apare după ani, sub forma petelor pe tavan sau a lemnului înnegrit.

Un acoperiș sănătos are la bază un echilibru între izolare, bariera de vapori și ventilare. Pentru contextul general al straturilor, vezi ghidul acoperișului casei.

Cum circulă aerul prin acoperiș

Aerul intră prin deschideri la streașină, urcă pe sub învelitoare printr-un gol creat de contrașipci și iese pe la coamă. Mișcarea lui este provocată de diferența de temperatură: aerul cald din gol urcă, iar în loc intră aer proaspăt de jos. Acest fenomen se numește efect de coș, același care face un coș de fum să tragă.

Pentru ca el să funcționeze, trebuie să existe patru elemente legate între ele:

• intrarea de aer la streașină, protejată cu grilă sau profil perforat împotriva insectelor și păsărilor;
• golul de ventilare, de câțiva centimetri, între membrană și șipci;
• ieșirea la coamă, printr-un profil de coamă ventilată sau prin țigle de ventilare;
• continuitatea golului, fără blocaje la noaturi, la ferestre de mansardă sau la coș.

Dacă unul dintre ele lipsește, curentul se oprește. Un gol larg, dar fără ieșire sus, nu ventilează nimic.

De ce este importantă ventilarea

Ventilarea elimină umezeala, reduce supraîncălzirea vara și ajută la un dezgheț uniform iarna. Fiecare dintre aceste efecte protejează casa în alt fel.

1. Umezeala: vaporii care trec prin tavan și prin izolație sunt luați de aer înainte să condenseze.
2. Căldura: vara, aerul din gol duce o parte din căldura acumulată sub învelitoare, așa că mansarda se încălzește mai încet.
3. Zăpada: dacă acoperișul nu se încălzește inegal, zăpada se topește uniform și nu se formează baraje de gheață la streașină.
4. Durata de viață: lemnul uscat și învelitoarea ventilată duc mult mai mult decât cele umede.

Câtă ventilare trebuie să existe

Cantitatea de aer necesară se stabilește în proiect, în funcție de suprafața acoperișului, de pantă și de alcătuirea straturilor. Nu există o cifră universală pe care s-o aplici fără să cunoști acoperișul, iar proiectantul sau producătorul membranei dau secțiunile minime. În practică, golul de sub învelitoare are câțiva centimetri, iar deschiderile la streașină și la coamă se dimensionează să fie comparabile.

Ca ordine de idei, dacă golul este prea îngust, aerul nu circulă; dacă intrarea este mare și ieșirea mică, curentul se blochează. De aceea ventilarea nu se „adaugă” pe șantier din intuiție, ci se prevede în detaliile de streașină și de coamă.

Acoperiș ventilat sau neventilat

Majoritatea acoperișurilor de case sunt ventilate, cu un gol între izolație sau membrană și învelitoare. Există și acoperișuri neventilate, cu un singur strat de membrană permeabilă la vapori așezată direct pe izolație, dar acestea se aleg doar când produsele și detaliile sunt prevăzute de producător și de proiectant.

Un acoperiș ventilat este mai tolerant la mici greșeli și mai ușor de reparat. Unul neventilat cere executare impecabilă, deoarece orice pierdere de etanșare a barierei de vapori duce la condens. Citește și despre bariera de vapori, care este partea din interior a aceluiași echilibru.

Cum afectează tipul de învelitoare ventilarea

Fiecare învelitoare cere un detaliu de ventilare puțin diferit. Țigla ceramică și cea de beton lasă mici scurgeri de aer prin rosturi, însă acestea nu înlocuiesc golul proiectat. Tabla fălțuită și șindrila bituminoasă, fiind continue, depind total de golul de dedesubt; vezi tabla fălțuită și șindrila bituminoasă.

Membrana de subacoperiș are și ea un rol: o folie anticondens cere aer pe ambele fețe, în timp ce o membrană de difuzie lucrează cu un singur gol. Despre alegerea ei, citește membrana anticondens sub învelitoare.

Ce greșeli blochează aerul

Cele mai multe probleme de ventilare nu vin din materiale, ci din detalii executate din grabă. Iată cele mai întâlnite:

• izolația este împinsă până sub membrană și închide golul de la streașină;
• sufitul streașinii este făcut din plăci pline, fără perforații;
• contrașipcile se opresc la un noc sau la o fereastră de mansardă și lasă fâșii fără aer;
• coama este sigilată cu spumă poliuretanică sau cu mortar;
• se montează o fereastră sau un luminator fără să se prevadă ocolirea golului.

Aceste greșeli se văd doar în timpul execuției, de aceea merită să urmărești lucrarea pe etape sau să ceri dirigintelui să verifice golul înainte de acoperire. Mai multe despre acest rol găsești în materialul despre dirigintele de șantier.

Sfat: în timpul montajului, cere să vezi golul de la streașină înainte să se pună sufitul. Un bețișor de lemn introdus de sus în jos arată dacă pasajul este liber.

Atenție: dacă o instalație de ventilare mecanică sau o hotă evacuează aer cald prin acoperiș, traseul acesta se proiectează de specialiști în instalații; nu se scoate niciodată evacuarea în golul de ventilare al acoperișului.

Cum recunoști un acoperiș prost ventilat

Semnele apar de obicei după prima iarnă sau după primele veri călduroase. Pe tavanul mansardei apar pete gălbui sau cercuri umede, uneori mucegai în colțuri. În pod, lemnul poate fi umed la atingere, cu miros de închis. Iarna, pe streașină se formează țurțuri mari, semn că acoperișul se încălzește inegal.

Verificarea se face de un specialist care măsoară umiditatea lemnului și inspectează golul. Dacă te confrunți deja cu apă în casă, vezi și infiltrațiile prin acoperiș, pentru că umezeala de condens și infiltrațiile se confundă adesea.