Parazăpezile și accesul pe acoperiș: siguranță în exploatare

Parazăpezile sunt profile sau bare metalice montate pe acoperiș, deasupra streașinii, care rețin zăpada și o lasă să alunece treptat sau să se topească pe loc. Fără ele, pe o învelitoare netedă, mai ales din tablă, zăpada se poate desprinde în plăci mari și poate lovi jgheaburile, mașinile, terasa sau, mai grav, oamenii de dedesubt. De aceea ele fac parte din siguranța casei, nu doar din detaliile de aspect.

Pentru imaginea de ansamblu a lucrărilor de acoperiș, vezi ghidul acoperișului casei. În continuare te uiți strict la ce reține zăpada și la cum urci în siguranță pe acoperiș.

Ce sunt parazăpezile și cum funcționează

Parazăpezile sunt piese care „agață” stratul de zăpadă și îl împiedică să alunece brusc. Zăpada se topește de jos în sus, apa se scurge, iar cantitatea rămasă se rupe în bucăți mici, nu într-o placă de câțiva metri pătrați. Există mai multe tipuri:

• bare tubulare, montate pe suporți deasupra învelitorii, folosite des la tablă și la țiglă;
• grile sau plase metalice, care fac un grilaj;
• piese punctuale, ca niște cârlige, montate în rânduri decalate pe țigle;
• profile lipite sau prinse pe falț la tablă fălțuită, fără găuri în învelitoare.

Alegerea depinde de învelitoare. Pe tabla fălțuită se folosesc cleme speciale care strâng falțul, ca să nu găurești tabla; vezi detaliile tablei fălțuite. Pe țiglă ceramică există elemente dedicate, care se potrivesc cu forma țiglei.

Unde sunt necesare

Parazăpezile sunt necesare mai ales acolo unde zăpada căzută poate face rău: deasupra intrării, a terasei, a aleii, a locului de parcare sau a unui acoperiș vecin. Cu cât panta este mai mare și suprafața mai netedă, cu atât alunecarea e mai probabilă.

Locurile în care merită să te gândești de la început:

1. deasupra ușii de intrare și a scărilor exterioare;
2. pe laturile dinspre stradă sau dinspre proprietatea vecinului;
3. deasupra jgheaburilor, ca să nu fie smulse de greutatea zăpezii;
4. deasupra ferestrelor de mansardă și a luminatoarelor, care pot fi lovite;
5. în zonele de munte și de deal, unde stratul de zăpadă este gros.

Zona geografică și valorile de calcul ale zăpezii, tratate în materialul despre zăpada și vântul pe acoperiș, arată cât de mult trebuie să ții cont de aceste piese.

Cum se dimensionează și se montează

Numărul de rânduri și distanța dintre ele depind de panta acoperișului, de lungimea versantului și de încărcarea din zăpadă a zonei. Le stabilește producătorul sistemului, împreună cu proiectantul, pe baza cărții tehnice a produsului. Nu se pun după ochi, într-un singur rând, la streașină, pentru că atunci tot stratul acumulat se sprijină pe o singură linie și poate ceda sau smulge suporții.

Pentru ca sistemul să țină, trebuie prins de ceva rezistent: de căprior sau de astereală dimensionată corect, nu doar de țigla sau de tabla subțire. De aceea poziția suporților se planifică înainte de acoperire, ca să știi unde să întărești lemnăria. Lucrările de structură și prinderile de rezistență se verifică de specialiști autorizați.

Cum urci pe acoperiș în siguranță

Accesul pe acoperiș se face doar cu mijloace dedicate: scară de acces, trepte de coș, pasarelă și puncte de ancorare pentru ham. Dacă nu sunt prevăzute, fiecare intervenție, de la curățarea jgheabului la verificarea coșului, devine un risc inutil.

Sistemele obișnuite sunt:

• scara de acoperiș, prinsă de căprior, care ajunge la coamă;
• pasarela sau treptele de circulație, pentru deplasarea fără a călca pe învelitoare;
• punctele de ancorare sau cablul de viață, la care te asiguri cu ham;
• scara de coș, care duce de la acoperiș la capul coșului.

Lucrul la înălțime se face doar cu echipament de protecție împotriva căderii și, de preferat, de echipe care îl au și știu să-l folosească. Dacă nu ai asemenea experiență, nu urca pe acoperiș singur, mai ales pe vreme umedă, cu zăpadă sau gheață. Punctele de ancorare se montează conform instrucțiunilor producătorului și, în general, se testează și se verifică periodic.

Atenție: niciun sistem de acces nu este sigur dacă lipsește ancorarea de structură. Un punct de ancorare fixat doar în țigle sau în tablă nu va ține la o cădere. Cere ca prinderea să fie făcută în lemnăria dimensionată pentru asta.

Cum se leagă de jgheaburi și de streașină

Zăpada reținută de parazăpezi se topește și apa ajunge în jgheaburi. Dacă parazăpezile lipsesc, blocurile de zăpadă smulg jgheaburile, iar acestea trebuie reparate des. Dimensionarea jgheaburilor și a suporților lor ține cont de zăpadă; vezi montajul jgheaburilor și al burlanelor.

Nici streașina nu rămâne neatinsă. Dacă zăpada rămâne pe acoperiș, pe margine se pot forma baraje de gheață, mai ales când ventilarea este slabă. Verifică și ventilarea acoperișului, pentru că un acoperiș cald la partea de sus favorizează topirea neuniformă.

Dacă ai panouri fotovoltaice, zăpada alunecă de pe ele diferit față de restul învelitorii, deci locul parazăpezilor trebuie gândit împreună cu acestea; vezi panourile fotovoltaice pe casa nouă.