Pierderile de căldură ale unei case reprezintă cantitatea de energie care iese prin pereți, acoperiș, ferestre, pardoseală și prin aerul schimbat, iar suma lor stabilește necesarul de căldură pe care sistemul de încălzire trebuie să îl acopere. De aceea, calculul se face înainte de alegerea centralei, a pompei de căldură sau a radiatoarelor, nu după.
Din ce se compun pierderile de căldură
Casa pierde căldură în două moduri: prin elementele de construcție și prin ventilare. Primele se numesc pierderi prin transmisie, celelalte pierderi prin aerul care intră și iese.
- Pereți exteriori, care depind de grosimea și calitatea izolației.
- Acoperiș sau planșeu de pod, prin care căldura urcă și scapă dacă izolația este subțire.
- Ferestre și uși, cu pierderi mari prin vitraj, ramă și rosturi.
- Pardoseala pe sol sau peste spații neîncălzite.
- Ventilarea, fie naturală, fie controlată, fiindcă aerul proaspăt rece trebuie încălzit.
- Punțile termice, adică zonele unde izolația este întreruptă și căldura trece mai ușor.
Despre zonele unde izolația se întrerupe, ca să le recunoști din proiect, merită parcurs și materialul dedicat izolației din secțiunea de instalații și eficiență.
Cum se calculează necesarul de căldură
Pentru fiecare element al casei, pierderea se calculează cu o formulă simplă: coeficientul de transfer termic al elementului înmulțit cu suprafața lui și cu diferența dintre temperatura interioară dorită și cea exterioară de calcul. Rezultatele se adună pentru toate elementele și pentru toate încăperile.
- Stabilești temperatura interioară dorită pentru fiecare cameră; băile se încălzesc de obicei mai mult decât dormitoarele.
- Alegi temperatura exterioară de calcul pentru localitatea ta, din normativele în vigoare.
- Calculezi suprafața fiecărui element: pereți, ferestre, acoperiș, pardoseală.
- Folosești coeficienții de transfer termic ai materialelor reale din proiect.
- Adaugi pierderile prin ventilare, în funcție de numărul de schimburi de aer.
- Sumezi pe încăpere, apoi pe întreaga casă.
Valorile exacte ale temperaturii de calcul și metodologia se iau din standardele aplicabile, așa că le verifici la proiectantul de instalații. Nu folosi cifre de pe internet fără să le confrunți cu situația casei tale.
De ce nu merge regula „atâția wați pe metru pătrat”
Regulile rapide, de tipul „un anumit număr de wați pe metru pătrat”, ignoră cât de bine este izolată casa, ce ferestre are și cum este orientată. Două case cu aceeași suprafață pot avea necesar de căldură foarte diferit. Una bine izolată poate cere o fracțiune din puterea celeilalte.
Calculul pe încăperi mai are un avantaj: îți arată unde sunt pierderile concentrate, ca să poți alege radiatoarele sau circuitele de pardoseală potrivite pentru fiecare cameră, nu o putere generală pentru toată casa.
Ce se întâmplă dacă puterea este prea mare sau prea mică
Un echipament subdimensionat nu reușește să țină temperatura în zilele foarte reci, iar unul supradimensionat pornește și se oprește des, ceea ce uzează aparatul și scade eficiența. Supradimensionarea înseamnă, de asemenea, o investiție inutilă într-un echipament mai mare.
- Centralele și pompele de căldură funcționează cel mai bine aproape de sarcina pentru care au fost alese.
- La încălzirea în pardoseală, temperatura apei se alege în funcție de necesar, nu invers.
- La pompele de căldură, necesarul determină și dimensionarea sursei, de exemplu a forajelor sau a unității exterioare.
Cum folosești rezultatul în alegerea sistemului
Cu necesarul de căldură calculat, poți compara corect variantele de sistem. Criteriile de alegere sunt descrise în materialul despre sistemul de încălzire pentru casa nouă, iar dacă te gândești la încălzire în pardoseală, vezi și ce trebuie știut despre încălzirea în pardoseală. Pentru ordinea în care planifici toate instalațiile, folosește ghidul instalațiilor unei case noi, iar celelalte subiecte se găsesc în categoria de instalații.
Calculul se refăcut dacă se schimbă ceva în casă: grosimea izolației, tipul ferestrelor sau forma acoperișului. Informațiile din acest articol sunt generale, iar dimensionarea finală aparține unui proiectant de instalații autorizat.
Pe scurt
- Necesarul de căldură = pierderile prin transmisie plus cele prin ventilare.
- Se calculează pe încăperi, folosind caracteristicile reale ale casei.
- Regulile rapide pe metru pătrat pot duce la erori mari.
- Echipamentul se alege după calcul, nu înainte.
- Calculul se actualizează dacă se schimbă izolația sau ferestrele.
Întrebări frecvente
Cine face calculul necesarului de căldură?
De regulă un proiectant de instalații sau un inginer termotehnician, pe baza proiectului de arhitectură. Rezultatul intră în proiectul instalațiilor.
Pot reduce necesarul de căldură după ce casa este construită?
Da, prin îmbunătățirea izolației, înlocuirea ferestrelor sau etanșarea rosturilor. Cele mai eficiente intervenții sunt cele pe elementele cu pierderi mari.
Ventilarea chiar contează în calcul?
Da, mai ales la casele bine izolate, unde aerul proaspăt devine o parte importantă din necesar. Ventilarea cu recuperare de căldură reduce această pierdere.
