Vata minerală bazaltică sau de sticlă: ce alegi unde

Vata minerală este numele general pentru izolațiile din fibre minerale, dar sub el se vând două familii cu comportări diferite: vata bazaltică (numită și vată de piatră) și vata de sticlă. Amândouă izolează bine termic, fonic și la foc, însă nu se montează în aceleași locuri și nu se tratează la fel pe șantier.

Mulți proprietari cumpără vată „după grosime”, fără să se uite la densitate sau la tipul fibrei. În realitate, aceste două date decid dacă izolația stă bine în perete, dacă se tasează în timp și dacă își face treaba la foc și la zgomot. Mai jos vezi cum se deosebesc și unde le potrivești.

Din ce sunt făcute cele două tipuri de vată

Vata bazaltică se obține din roci topite, în principal bazalt, care sunt transformate în fibre fine. Rezultă un material dens, cu fibre mai scurte și mai rigide, vândut în plăci, rulouri rigide sau saltele. Rezistă la temperaturi foarte mari și este clasificată, în general, ca material necombustibil.

Vata de sticlă se produce din nisip de cuarț și sticlă reciclată, topite și transformate în fibre lungi, legate cu rășini. E ușoară, elastică și se livrează de obicei în rulouri sau panouri moi, care se comprimă la transport și revin la forma inițială la despachetare.

Culoarea nu spune mult: galben sau alb la sticlă, gri-verzui sau maroniu la bazalt, dar fiecare producător are variante proprii.

Comparație rapidă: densitate, foc, sunet și preț

Cifrele de conductivitate termică sunt apropiate între produsele de aceeași densitate, așa că performanța termică nu este criteriul principal. Contează mai mult unde ai nevoie de rigiditate, de rezistență la foc sau de elasticitate.

Unde folosești vata bazaltică

Vata bazaltică se folosește acolo unde izolația trebuie să stea rigidă sau să reziste la foc. Pe fațadă, în sistemul de termoizolare, plăcile de vată pot fi lipite și fixate cu dibluri, fiind solicitate de tencuială. Se folosește mai ales în benzile din jurul ferestrelor și în dreptul planșeelor, când proiectul de siguranță la incendiu cere asta.

În interior, vata bazaltică de densitate mai mare se potrivește în pereții despărțitori și în planșeele intermediare, unde absoarbe zgomotul. Pentru imaginea de ansamblu a izolației casei vezi ghidul izolației termice. Pentru comparația cu polistirenul pe exterior, vezi Polistiren sau vată minerală pentru fațada casei noi; pentru zgomot, vezi și Izolația fonică între camere și etaje la casa nouă.

Vata densă pe fațadă: avantaje și limite

Avantajul principal este permeabilitatea la vapori: peretele poate elimina mai ușor umezeala către exterior. Limita este greutatea: plăcile cântăresc mult mai mult decât polistirenul, deci cer adeziv bun, dibluri corect alese și o structură care să le poată duce. Prinderea se face după fișa sistemului, nu după obișnuința meșterului.

Unde se potrivește vata de sticlă

Vata de sticlă este alegerea clasică pentru izolarea mansardei și a podului, pentru că rulourile se așază ușor între căpriori sau între grinzi, iar elasticitatea îi permite să umple spațiul fără goluri. La mansardă, vata se montează între căpriori și apoi se completează cu un strat sub căpriori, ca să acopere lemnul și să reducă puntea termică. Detaliul straturilor este descris în Izolarea mansardei între și sub căpriori: straturi corecte, iar elementele șarpantei sunt explicate în Șarpanta din lemn: elemente, tratamente și montaj.

Se folosește și în pereții ușori cu schelet de lemn sau de oțel, unde saltelele se așază între montanți. Dacă lățimea saltelei este puțin mai mare decât distanța dintre montanți, se fixează singură prin frecare, fără goluri.

Greșeli care strică o izolație din vată minerală

Cele mai multe probleme nu vin din material, ci din montaj. O vată udă își pierde mare parte din capacitatea de izolare, iar una tasată lasă zone fără protecție. Iată ce întâlnim cel mai des:

• vata comprimată într-un spațiu prea îngust, ceea ce îi scade grosimea reală și performanța;
• goluri între saltele sau între saltea și lemn, prin care aerul circulă;
• lipsa barierei de vapori pe fața caldă la mansardă, ceea ce permite vaporilor să ajungă în izolație; vezi Bariera de vapori: unde se montează și de ce contează;
• expunerea la ploaie în șantier, fără protecție, înainte de acoperire;
• lipsa măștii și a mănușilor la montaj, mai ales la vata de sticlă, care irită pielea și căile respiratorii.

Atenție: pe un acoperiș, vata trebuie să rămână uscată și protejată de o membrană corect montată. Dacă apa ajunge în ea, nu se mai usucă ușor, iar lemnul din jur poate rămâne umed ani de zile.

Cum citești fișa tehnică înainte să cumperi

Pe etichetă, caută trei lucruri. Primul este λ declarat, conductivitatea termică, pentru calculul grosimii. Al doilea este densitatea, care îți spune dacă produsul este rigid sau moale. Al treilea este clasa de reacție la foc, pentru că proiectul o poate cere pe anumite zone.

Verifică și dacă produsul este destinat locului în care îl pui: există plăci de fațadă, panouri pentru pereți despărțitori și rulouri pentru mansardă, iar ele nu sunt interschimbabile. Grosimea necesară rezultă din calculul termic, nu din ce ai găsit în depozit; vezi Grosimea izolației termice: cum se stabilește corect. Lucrările la acoperiș sau la fațadă înalte se fac cu echipe care lucrează la înălțime în condiții de siguranță, pe schelă corect montată.

Pe aceeași temă, citește și Izolații naturale: fibră de lemn, celuloză și cânepă.