Etanșeitatea la aer a casei: ce măsoară testul blower door

Etanșeitatea la aer a unei case spune cât aer trece necontrolat prin pereți, acoperiș, ferestre și îmbinări, între interior și exterior. Într-o casă veche, aerul rece intră prin crăpături și provoacă acel curent neplăcut de la picioare. Într-o casă nouă, bine izolată, aceleași crăpături pot anula o parte din efortul făcut cu izolația și pot duce umezeală în structură.

Mulți proprietari se gândesc la grosimea izolației și uită de aer, deși cele două lucrează împreună. Mai jos vezi ce înseamnă un test blower door, de unde pleacă scurgerile, cum le previi în timpul construcției și de ce o casă etanșă are nevoie de ventilație proiectată.

De ce contează aerul care scapă prin crăpături

Aerul care iese prin crăpături ia cu el căldura din casă, iar cel care intră aduce frig. Pierderea nu se vede în calculul simplu cu coeficientul U, dar se simte în factura de încălzire și în confort. Efectul este mai mare iarna, când diferența de temperatură și vântul împing aerul prin cele mai mici deschideri.

Mai grav este traseul vaporilor. Aerul cald și umed din casă, ieșind printr-o fisură din peretele sau acoperișul izolat, se răcește pe parcurs și lasă apă în structură. Acolo condensul nu se vede, dar poate umezi izolația și lemnul. De aceea etanșeitatea are legătură directă cu protecția la umezeală, subiect legat de Bariera de vapori: unde se montează și de ce contează și de Condensul pe pereți și geamuri la casa nouă: cauze.

Ce este testul blower door și cum se desfășoară

Blower door înseamnă, la propriu, „ușă cu ventilator”. Testul folosește un ventilator mare, montat într-un panou etanș pus în ușa de intrare. Ventilatorul scoate aer din casă și creează o diferență de presiune standard între interior și exterior. Aparatul măsoară cât aer trebuie să intre prin scurgeri ca să mențină acea presiune.

Rezultatul se exprimă, de obicei, prin numărul de schimburi de aer pe oră la o presiune de referință sau prin debit raportat la suprafața anvelopei. Cu cât valoarea este mai mică, cu atât casa este mai etanșă. Casele eficiente energetic, de tip nZEB sau pasive, țintesc valori foarte mici; cerințele concrete se stabilesc în proiect, iar tehnicianul care face testul le compară cu ele.

În timpul testului, în zonele suspecte se poate folosi un generator de fum sau o cameră termică, ca să vezi unde intră aerul rece. Testul este util și înainte de tencuirea interioară, când reparațiile sunt rapide.

Momentul potrivit pentru test

Cel mai bun moment este după montarea ferestrelor, a străpungerilor de instalații și a barierei de aer, dar înainte de placarea cu gips-carton și de tencuieli finale. Dacă faci testul la final, găsești problemele, dar le repari cu sparturi în finisaje. Un al doilea test, după finalizare, confirmă rezultatul.

Unde scapă de obicei aerul

Majoritatea scurgerilor apar în aceleași locuri, nu pe suprafețe întinse. Tabelul le grupează.

Zidăria tencuită este de obicei etanșă la aer, pentru că tencuiala continuă formează o barieră. Probleme apar la structurile ușoare, de lemn sau cu gips-carton, unde etanșeitatea depinde de folii și benzi. Pentru acestea, bariera de aer se proiectează explicit; vezi Casa pe structură de lemn: avantaje, limite și execuție.

Etanșeitatea și ferestrele

Fereastra este cel mai complex punct de etanșare, pentru că leagă o piesă prefabricată de un zid. Spuma poliuretanică singură nu este suficientă și nici nu protejează de umezeală. Soluția corectă folosește trei zone: banda interioară etanșă, spuma izolantă în mijloc și banda exterioară rezistentă la ploaie, permeabilă la vapori. Detaliul este tratat în Montajul ferestrelor în planul izolației: de ce contează.

Montajul trebuie făcut de o echipă cu experiență, în conformitate cu instrucțiunile producătorului ferestrelor, iar geamul și rama să fie reglate corect, ca garniturile să preseze uniform.

Cât de etanș e prea etanș? Rolul ventilației

O casă etanșă nu se poate bizui pe infiltrații ca să se aerisească. Aerul stătut, umiditatea și dioxidul de carbon se acumulează, iar condensul și mucegaiul apar mai ușor. De aceea, casele etanșe au nevoie de ventilație proiectată, de preferat mecanică, cu recuperare de căldură, care schimbă aerul fără pierderi mari de energie; vezi Ventilația cu recuperare de căldură: de ce o prevezi.

Dimensionarea ventilației, trasee de tubulatură și amplasarea gurilor țin de proiectantul de instalații. Montajul se face de firme autorizate, iar sistemul se echilibrează și se verifică la punerea în funcțiune.

Atenție: nu astupa „din proprie inițiativă” grilele de ventilație sau gurile de aer proiectate ca să economisești căldură. Aerul proaspăt nu este un lux, ci o condiție de sănătate a locuinței și a structurii.

Cum planifici etanșeitatea încă din proiect

Etanșeitatea se obține prin proiect și prin disciplină pe șantier. Pașii utili:

• stabilește cine răspunde de bariera de aer și unde se află ea în fiecare element al anvelopei;
• cere ca străpungerile de instalații să fie marcate și etanșate înainte de finisaje;
• prevede un test intermediar blower door, dacă țintești performanță ridicată;
• păstrează detaliile de execuție și fotografiile din timpul lucrării în dosarul casei.

Imaginea de ansamblu a anvelopei termice o găsești în Izolația termică a casei noi: ghid complet pe elemente. Pentru o casă cu consum foarte mic, etanșeitatea este o condiție, nu un bonus; vezi Casa nZEB: ce înseamnă clădire cu consum aproape zero.