Izolarea mansardei între și sub căpriori: straturi corecte

O mansardă se izolează corect în straturi, fiecare cu rolul lui: izolația dintre căpriori, un al doilea strat sub căpriori, care acoperă lemnul, o membrană de difuzie spre exterior, o barieră sau frână de vapori spre interior și un spațiu tehnic pentru instalații, sub finisaj. Ordinea nu este negociabilă: inversarea a două straturi poate închide umezeala în acoperiș.

Mansarda este partea casei cea mai expusă: iarna pierde căldură prin acoperiș, vara se încălzește sub învelitoare. O izolație continuă și bine detaliată face diferența dintre o cameră confortabilă tot anul și una în care nu poți dormi în iulie. Mai jos găsești alcătuirea tipică, cum se execută fiecare strat și ce zone se ratează cel mai des.

Straturile corecte, de la interior la exterior

Alcătuirea uzuală a unei mansarde izolate cuprinde șapte straturi, fiecare cu o funcție precisă. Tabelul le descrie de la camera ta spre cer.

Grosimea totală a izolației (straturile 4 și 5) rezultă din calculul termic; mecanismul îl găsești în Grosimea izolației termice: cum se stabilește corect. Diferențele dintre bariera de vapori, frâna de vapori și membrana cu permeabilitate variabilă sunt explicate în Bariera de vapori: unde se montează și de ce contează, iar membrana de sub învelitoare în Membrana anticondens sub învelitoare: rol și montaj.

Sfat: Înălțimea căpriorilor limitează grosimea izolației dintre ei. Dacă vrei o mansardă foarte bine izolată, discută cu arhitectul și cu inginerul încă din faza de proiect despre secțiunea căpriorilor și despre stratul suplimentar, ca să nu pierzi înălțime liberă în cameră. Aspectele de arhitectură sunt în Mansarda locuibilă: ce trebuie prevăzut încă din proiect.

Între căpriori: stratul principal

Izolația dintre căpriori umple complet spațiul dintre ei, pe toată înălțimea, fără goluri pe margini și fără să fie strivită. Se folosește de obicei vată minerală în saltele sau plăci semirigide, care se țin singure între lemne prin frecare.

Cum se potrivește vata

1. Măsori distanța dintre căpriori în mai multe puncte; la șarpantele din lemn ea variază adesea cu câțiva centimetri.
2. Tai vata mai lată cu 1–2 cm decât distanța interioară, ca să stea presată ușor și să nu lase fante.
3. Tai drept, cu un cuțit lung cu lamă zimțată sau cu un fierăstrău special, pe o placă de sprijin.
4. Montezi pe toată înălțimea căpriorului, astfel încât izolația să atingă membrana de deasupra dacă aceasta e de difuzie și montată direct pe izolație.
5. Îmbini bucățile cap la cap, strâns, decalat față de rândurile vecine.

O fantă de un centimetru pe toată lungimea unui căprior pare neglijabilă, dar aerul circulă prin ea și reduce mult eficiența întregului strat. De aceea vata se taie generos, nu la fix.

Ce material alegi

• Vata minerală (din sticlă sau din rocă) este alegerea cea mai răspândită: incombustibilă, permeabilă la vapori, ușor de tăiat.
• Fibrele de lemn în plăci flexibile au o masă mai mare, ceea ce ajută vara la întârzierea căldurii.
• Materialele insuflate, cum ar fi celuloza, se folosesc în cavități închise, de echipe cu utilaj specific.

Sub căpriori: stratul care acoperă lemnul

Al doilea strat de izolație, montat sub căpriori, acoperă lemnul și reduce puntea termică pe care o formează acesta. Lemnul izolează de aproximativ patru ori mai slab decât vata, iar la o distanță interax de 80 cm și o lățime a căpriorului de 10 cm, lemnul ocupă în jur de 12% din suprafața acoperișului.

Stratul de sub căpriori se montează pe profile metalice sau pe șipci transversale, fixate cu prinderi reglabile. Între profile se pune vată, iar sub ele urmează bariera de vapori. La unele sisteme, ordinea este: bariera de vapori direct pe căpriori, apoi profile și vată ca spațiu tehnic izolat; în această variantă instalațiile trec prin stratul de izolație fără să atingă membrana. Ambele variante sunt corecte dacă regula „mai etanș la interior” e respectată și dacă proiectantul le-a verificat.

Izolația peste căpriori

Varianta cu plăci rigide peste căpriori (din fibre de lemn sau din spume rigide cu performanță ridicată) se folosește mai ales când căpriorii rămân aparenți în cameră. Se decide odată cu proiectarea șarpantei, pentru că schimbă prinderea contrașipcilor și înălțimea streașinii. Elementele șarpantei sunt descrise în Șarpanta din lemn: elemente, tratamente și montaj.

Ventilarea acoperișului și membrana de deasupra

Deasupra izolației, acoperișul trebuie să poată elimina umezeala, iar asta se face printr-o membrană permeabilă la vapori și un spațiu ventilat sub învelitoare. În sistemul actual, cel mai răspândit:

1. membrana de difuzie se montează direct pe căpriori sau pe izolație;
2. contrașipcile, bătute pe membrană de-a lungul căpriorilor, creează un spațiu de aer;
3. aerul intră pe la streașină și iese pe la coamă, prin piese ventilate;
4. șipcile și învelitoarea se montează peste contrașipci.

La acoperișurile mai vechi sau la cele cu o membrană puțin permeabilă se lăsa un al doilea spațiu ventilat între izolație și membrană. Dacă proiectul tău prevede o astfel de membrană, izolația nu trebuie să atingă membrana. Combinația dintre membrană și învelitoare se alege împreună cu tipul de învelitoare, discutat în Țiglă ceramică, de beton sau metalică: ce învelitoare alegi.

Atenție: Montajul izolației și al membranelor se face de cele mai multe ori de pe schele sau de la înălțime. Lucrul pe acoperiș cere echipament de protecție împotriva căderii și o echipă instruită; nu urca singur pe șarpantă.

Zonele dificile ale unei mansarde

Problemele unei mansarde apar rar în câmpul acoperișului și des la margini, racorduri și treceri. Iată zonele care cer detalii desenate.

Pereții de genunchi și spațiile din spatele lor

Peretele de genunchi este peretele scund de la baza pantei, care închide camera spre streașină. Ai două variante: izolezi pe linia acoperișului până jos, iar triunghiul din spatele peretelui rămâne în zona caldă (util ca spațiu de depozitare), sau izolezi peretele de genunchi și planșeul de sub triunghi, iar triunghiul rămâne rece. A doua variantă cere izolarea atentă a planșeului și o trapă etanșă.

Zona de sub coamă

Dacă mansarda are tavan orizontal la o anumită înălțime, rămâne un pod mic sub coamă. Fie izolezi panta până sus, fie izolezi tavanul orizontal și lași podul mic rece și ventilat. Amestecul celor două variante, cu izolație întreruptă la cotă, este o greșeală frecventă.

Racordul cu peretele exterior

Izolația acoperișului trebuie să se lege de izolația fațadei peste centura de la baza șarpantei, fără gol. Punctul acesta este una dintre zonele analizate în Punțile termice: unde apar și cum le eviți la construcție.

Ferestrele de mansardă și coșul de fum

În jurul ferestrelor de mansardă, bariera de vapori se racordează cu un guler sau o bandă specifică, iar spațiul dintre ramă și căpriori se umple cu izolație; montajul lor este descris în Ferestrele de mansardă: amplasare, etanșare și izolare. În jurul coșului de fum se păstrează distanțele față de materialele combustibile indicate de producătorul coșului și se folosesc doar materiale incombustibile.

Vara: cum ții mansarda răcoroasă

Izolația mansardei trebuie să protejeze și de căldura verii, nu doar de frigul iernii. Sub o învelitoare încinsă de soare, temperatura poate deveni foarte ridicată, iar căldura ajunge în cameră cu întârziere, de obicei seara.

Ce ajută:

• grosimea izolației, care reduce fluxul de căldură în ambele sensuri;
• materiale cu masă mai mare, cum sunt fibrele de lemn, care întârzie trecerea căldurii;
• ventilarea corectă a spațiului de sub învelitoare, care evacuează aerul încălzit;
• umbrirea exterioară a ferestrelor de mansardă, mult mai eficientă decât jaluzelele interioare;
• ventilarea nocturnă, adică aerisirea intensă noaptea, când aerul de afară e mai rece.

Felul în care se leagă toate acestea de structura acoperișului îl găsești în ghidul complet al acoperișului, iar imaginea de ansamblu a anvelopei în ghidul izolației termice.

Ideile principale despre izolarea mansardei

Izolarea corectă a mansardei înseamnă straturi în ordinea potrivită, executate continuu: izolație pe toată înălțimea căpriorilor, un strat suplimentar care acoperă lemnul, o membrană de difuzie spre exterior, o barieră sau frână de vapori spre interior și un spațiu tehnic care o protejează. Zonele cu probleme sunt marginile: pereții de genunchi, zona de sub coamă, racordul cu fațada, ferestrele și coșul.

De reținut:

• vata se taie cu 1–2 cm mai lată decât distanța dintre căpriori;
• stratul de sub căpriori reduce puntea termică a lemnului;
• membrana de deasupra trebuie să lase vaporii să iasă;
• bariera de vapori se lipește continuu și nu se perforează;
• umbrirea exterioară și masa izolației ajută mult vara.