Mortarul pentru zidărie: când folosești mortar și când adeziv

Mortarul pentru zidărie este amestecul care leagă între ele cărămizile sau blocurile și le face să lucreze împreună ca un perete. Pentru unele materiale, cum este BCA-ul, în locul lui se folosește un adeziv special, aplicat într-un strat foarte subțire. Diferența nu este de nume, ci de comportament: rosturile groase de mortar și rosturile subțiri de adeziv se comportă diferit la căldură, la rezistență și la viteza de lucru.

Mulți constructori amestecă mortarul „cum știu ei”, cu nisip de la groapa din apropiere și ciment după ochi. Uneori rezultă o zidărie bună, alteori una slabă, cu rosturi sfărâmicioase. Explicațiile de mai jos te ajută să pui întrebările potrivite meșterului și să recunoști o lucrare făcută corect. Clasa mortarului și detaliile de zidire sunt stabilite în proiectul de structură, parte din ansamblul explicat în Structura unei case: fundație, pereți și planșee explicate.

Ce face mortarul într-un perete de zidărie?

Mortarul are trei roluri: leagă elementele între ele, repartizează uniform presiunea de la un rând la altul și umple golurile dintre blocuri ca să oprească trecerea aerului și a apei. Un perete bun nu e doar un morman de cărămizi, ci un ansamblu în care rosturile sunt pline, iar sarcina se transmite fără concentrări.

Rezistența zidăriei depinde atât de rezistența blocurilor, cât și de cea a mortarului. Totuși, un mortar prea tare nu ajută: dacă este mult mai rigid decât blocul, pot apărea fisuri în zidărie la mișcări mici. De aceea proiectantul indică o clasă de mortar potrivită cu materialul ales, iar pe șantier se respectă exact. Despre alegerea materialului pentru pereți vezi Cărămidă sau BCA pentru pereții casei: comparație.

Ce tipuri de mortar și adeziv se folosesc?

Tipul de legătură se alege după materialul de zidărie și după grosimea dorită a rostului.

Mortarul poate fi preparat pe șantier din ciment, nisip, apă și, adesea, var, sau cumpărat gata amestecat, în saci (mortar predozat). Varianta predozată are avantajul că dozajul este constant și rezultatul se repetă, în timp ce amestecul „de mână” depinde de cel care îl face. Pentru zidării portante, mulți proiectanți cer mortar cu clasă declarată, nu rețete aproximative.

Adezivul pentru BCA

BCA-ul, adică betonul celular autoclavizat, are blocuri foarte precise ca dimensiuni, așa că rosturile pot fi subțiri. Adezivul se aplică cu o gletieră dințată sau cu un cărucior special, în strat uniform, iar blocurile se așază unul lângă altul, cu mici ajustări cu ciocanul de cauciuc. Un rost subțire ajută la reducerea punților termice, pentru că adezivul conduce căldura mai bine decât blocul, iar stratul mic reduce această diferență. Primul rând, în schimb, se așază pe mortar obișnuit, peste hidroizolația orizontală, ca să se compenseze micile denivelări ale fundației.

Cum se prepară și se aplică mortarul corect?

Un mortar bun se obține respectând proporțiile și apa dintr-o rețetă sau dintr-o fișă tehnică, nu adăugând apă „până curge frumos”. Câteva reguli care funcționează la majoritatea lucrărilor:

1. Nisipul trebuie să fie curat, fără pământ sau argilă, și, ideal, cu granulație potrivită zidăriei.
2. Apa se adaugă treptat, până se obține o consistență plastică, care se prinde de mistrie fără să curgă.
3. Mortarul se amestecă mecanic, suficient cât să fie omogen, iar loturile mici se prepară pe măsură ce se folosesc.
4. Mortarul care a început să se priză nu se mai „reînvie” cu apă. Se aruncă.
5. Cărămizile foarte uscate și calde se umezesc ușor înainte de zidire, ca să nu sugă apa din mortar, iar BCA-ul se curăță de praf cu o perie.
6. Rosturile verticale se umplu, nu se lasă goale, în special în zidăria portantă.

Pe timp foarte cald, mortarul se usucă repede și își pierde aderența, iar pe ger se poate degrada, așa că lucrul se întrerupe sau se iau măsuri de protecție. Aceleași principii de protecție la temperaturi extreme se întâlnesc și la beton, în Betonarea pe vreme rece sau caldă: ce măsuri iei pe șantier.

Cum arată rosturile corecte și ce le strică?

Rosturile corecte sunt pline, uniforme ca grosime și decalate de la un rând la altul, astfel încât rosturile verticale să nu cadă unul deasupra altuia. Decalajul se numește țesere și previne apariția unor fisuri pe verticală, care ar împărți peretele în coloane. De obicei se respectă un decalaj de cel puțin un sfert din lungimea blocului, pentru a lega bine rândurile.

Printre defectele întâlnite des se numără:

• rosturi prea groase, care slăbesc zidăria și cresc consumul de mortar;
• rosturi verticale necompletate, prin care trece aerul și se pierde căldura;
• blocuri așezate „pe pietre” sau pe bucăți de lemn, fără contact real cu mortarul;
• rânduri neorizontale, care se corectează cu mortar mai gros în loc de reglare corectă;
• mortar slab, cu prea mult nisip sau prea multă apă;
• zidărie executată pe vreme de îngheț fără protecție.

Sfat: cere să vezi sacii de mortar sau fișa tehnică a produsului folosit și compară clasa cu cea din proiect. Dacă meșterul amestecă ceva „de casă”, întreabă-l ce rețetă folosește și dacă proiectantul a aprobat-o.

Cum se leagă mortarul de restul structurii?

Zidăria portantă nu lucrează izolat, ci împreună cu centurile și stâlpișorii din beton armat, care o încadrează. Mortarul din rosturi ajută la repartizarea eforturilor, dar siguranța la cutremur vine din modul în care zidăria este confinată de elementele de beton. Pe larg, în Centurile și stâlpișorii din zidărie: rolul antiseismic și în Zidăria confinată și cadrele de beton: diferențe vezi cum se leagă cele două sisteme.

Lucrările de zidărie portantă sunt lucrări de structură și se execută de echipe calificate, cu verificări din partea dirigintelui de șantier, pe baza proiectului. Dacă se descoperă bucăți zidite fără mortar în rosturi sau cu rețete improvizate, nu le acoperi cu tencuială: cere refacerea. Rolul controlului de calitate este detaliat în Dirigintele de șantier: rolul lui la construcția casei.