Cuprins 7 secțiuni
Străpungerea unui acoperiș este orice element care trece prin învelitoare: coșul de fum, tuburile de ventilație a canalizării, hota, antena, un cablu sau un suport pentru panouri. În toate aceste puncte, învelitoarea este întreruptă, iar apa caută exact acolo un loc de intrare. Majoritatea infiltrațiilor din casele noi nu vin din mijlocul țiglelor, ci de lângă coș sau de la o gură de aerisire etanșată prost.
Un acoperiș bun se judecă și după cât de bine rezolvă aceste puncte. Pentru imaginea de ansamblu, vezi ghidul acoperișului casei; aici rămânem la detaliile de etanșare.
De ce sunt străpungerile punctele slabe
Străpungerile sunt vulnerabile pentru că acolo se întâlnesc materiale diferite care se dilată diferit: cărămidă sau beton, metal, țiglă, bitum. Fiecare se mișcă cu temperatura în felul lui, iar îmbinările rigide se desprind în timp. În plus, apa se adună în amonte de obstacol: un coș așezat pe linia pantei oprește apa și o obligă să ocolească.
Etanșarea nu se rezolvă cu un tub de silicon la final. Siliconul și spuma pot ajuta ca strat secundar, dar se degradează la soare și la îngheț-dezgheț, în câțiva ani. Soluția durabilă este mecanică: piese de tablă sau de membrană care conduc apa pe deasupra, ca niște țigle suplimentare.
Cum se etanșează coșul de fum
Coșul de fum se etanșează cu un sistem de piese de tablă care îl înconjoară pe toate cele patru laturi, fiecare cu rolul lui. Ele se montează în ordine, de jos în sus, și se suprapun peste țigle, nu dedesubt.
- Șorțul din față: o piesă de tablă care acoperă partea dinspre streașină și se întinde peste țigle.
- Șorțurile laterale: benzi în trepte, încastrate în rosturile coșului, care urmăresc panta.
- Dolia din spate: un jgheab de tablă așezat în amonte de coș, care desparte apa în două și o duce pe lateral.
- Șorțul superior: piesa care acoperă dolia în partea de sus.
- Mantaua: o bandă de tablă care acoperă marginea șorțurilor și protejează încheierea cu zidăria.
Marginea superioară a șorțurilor se încastrează în rosturile zidăriei, printr-o tăietură în mortar, apoi se umple cu mortar elastic sau cu masă de etanșare indicată de producător. Nu se lipește doar pe suprafața cărămizii, pentru că aceasta se desprinde la prima iarnă.
Cum arată etanșările pentru celelalte străpungeri
Pentru tuburi rotunde, de ventilație sau de canalizare, se folosesc manșete speciale: piese de cauciuc sau de metal care se aplică peste țiglă și îmbracă tubul. Pentru cabluri sau antene există piese similare. Cheia este ca piesa să se așeze peste țigla din aval și sub țigla din amonte, adică să respecte direcția de scurgere.
| Străpungere | Soluție uzuală | Greșeală frecventă |
|---|---|---|
| Coș de fum din zidărie | șorțuri de tablă, dolie în spate | sigilare doar cu silicon |
| Tub de ventilație | manșetă cu bază flexibilă | tăiere prea mare a țiglei |
| Hotă, ventilație mecanică | piesă dedicată cu capac | evacuare în podul casei |
| Antenă, suport | placă de etanșare sau element țiglă | găurire fără protecție |
| Fereastră de mansardă | set de etanșare al producătorului | piese montate în ordine greșită |
De ce nu e voie cu improvizații la coșuri și evacuări
Coșurile de fum și traseele de evacuare a gazelor sunt elemente de siguranță, nu doar de etanșare. Ele se proiectează și se execută după reguli stricte, iar lucrările la instalațiile de ardere, de gaz sau de ventilare mecanică se fac doar de specialiști autorizați. Tot așa, orice legătură la instalația electrică sau la paratrăsnet trece prin mâna unui electrician autorizat.
Pentru acoperiș, asta înseamnă că poziția coșului, distanța față de lemnărie și înălțimea lui față de coamă se stabilesc în proiect, nu pe șantier. Lemnul șarpantei nu se lasă în contact direct cu zidăria coșului. Rostul de aer dintre ele este o măsură de siguranță la incendiu; rămâne liber și se acoperă doar cu materiale permise.
Ordinea lucrărilor: etanșarea începe înainte de țiglă
Etanșarea corectă se face în paralel cu învelitoarea, nu după ea. Coșul se ridică înainte de acoperire, în așa fel încât tabla și membrana să poată fi petrecute pe lângă el. Membrana de subacoperiș se întoarce în sus pe laturile coșului și se prinde cu bandă adezivă, pentru ca orice apă care trece de țiglă să fie condusă afară. Despre acest strat, vezi membrana anticondens.
Dacă coșul este adăugat după acoperire, de exemplu la o sobă montată mai târziu, lucrarea se face cu mult mai multă grijă și, de obicei, cu deschiderea învelitorii în jurul lui. Ferestrele de mansardă sunt tot străpungeri și au seturi proprii de etanșare, prezentate în articolul despre montajul lor. Pentru panourile solare sau fotovoltaice, suporții străpung de asemenea acoperișul, iar proiectul trebuie să specifice prinderile și etanșările; vezi panourile fotovoltaice pe casa nouă.
Cum verifici că lucrarea a fost bine făcută
Verificarea se face vizual, înainte ca ultimele straturi să acopere detaliile, și printr-o probă cu apă. Urcă pe acoperiș doar cu echipament de protecție împotriva căderii sau cere echipei fotografii de aproape.
Lista scurtă de verificat:
- șorțurile se suprapun peste țigle, nu dedesubt;
- dolia din spatele coșului este înclinată spre laterale;
- tabla este încastrată în rosturi, nu doar lipită;
- manșetele nu sunt crăpate și nu au goluri la bază;
- între coș și lemn există rostul de siguranță;
- nu sunt găuri sau cuie vizibile în partea expusă.
Un test simplu este udarea acoperișului cu furtunul, câte o zonă pe rând, începând de jos, în timp ce cineva verifică în pod. Dacă apar pete, intervii imediat. Dacă totuși apar infiltrații după un timp, urmează pașii din diagnosticarea infiltrațiilor. Lucrările terminate se predau la recepție, iar dosarul lor intră în cartea tehnică.
Atenție: dacă vezi fisuri în mortarul coșului sau tablă desprinsă, nu urca singur pe acoperiș pe vreme umedă sau cu vânt. Cheamă o echipă cu echipament de siguranță și, la coșurile folosite pentru ardere, un specialist autorizat.
Întrebări frecvente
De ce curge apa pe lângă coș?
Cel mai des pentru că șorțurile de tablă lipsesc sau sunt doar lipite cu silicon, ori pentru că dolia din spatele coșului nu a fost făcută. Apa se oprește în amonte de coș și intră pe lângă el.
Se poate etanșa un coș cu spumă poliuretanică?
Nu ca soluție durabilă. Spuma se degradează la soare și la îngheț, iar apa găsește drum. Se folosesc piese de tablă și masă de etanșare elastică, potrivite zidăriei.
Cât de aproape poate fi lemnul șarpantei de coș?
Distanța o stabilește proiectul, în funcție de tipul de coș și de materialele folosite. Lemnul nu se lasă în contact cu zidăria coșului.
Cine verifică un coș de fum?
Un specialist autorizat în instalații de ardere sau în coșuri de fum, nu meșterul de la acoperiș. Verificarea se face și înainte de prima utilizare.
Ce fac dacă am adăugat un tub de ventilație după acoperire?
Se montează o manșetă dedicată, cu bază flexibilă, peste țigla de dedesubt și sub cea de deasupra. Nu se sigilează doar cu silicon.
