Rezistența termică a unui perete multistrat: cum se calculează

Rezistența termică a unui perete multistrat se calculează împărțind grosimea fiecărui strat la conductivitatea lui termică, apoi adunând rezultatele tuturor straturilor. Cu cât suma este mai mare, cu atât peretele oprește mai bine trecerea căldurii, iar inversul rezistenței totale, ajustat cu rezistențele de suprafață, dă coeficientul U al peretelui.

Formula pentru un singur strat

Pentru un strat omogen, rezistența termică R este grosimea d, exprimată în metri, împărțită la conductivitatea termică lambda, exprimată în wați pe metru și kelvin: R = d / λ. Unitatea de măsură a lui R este metru pătrat kelvin pe watt.

Formula arată două lucruri practice. Un strat mai gros are rezistență mai mare, iar un material cu lambda mică izolează mai bine la aceeași grosime. De aceea 10 centimetri de izolație bună pot rezista mai mult decât un zid gros, dar slab izolator.

Cum se adună straturile peretelui

Straturile unui perete sunt așezate în serie, deci căldura le traversează pe rând și rezistențele se adună. Un perete tipic, de la interior spre exterior, poate avea tencuială interioară, zidărie, izolație, adeziv, tencuială armată și finisaj decorativ.

1. Notează fiecare strat și grosimea lui din proiect sau din detaliul de execuție.
2. Ia valoarea lambda declarată de producător pentru fiecare material, din fișa tehnică.
3. Calculează R pentru fiecare strat cu formula d / λ.
4. Adună toate rezistențele straturilor.
5. Adaugă rezistențele superficiale interioară și exterioară, preluate din standardele de calcul.
6. Rezultatul este rezistența termică totală; U este egal cu 1 împărțit la această valoare.

Exemplu cu valori ipotetice

Valorile de mai jos sunt alese doar pentru exemplificare, nu reprezintă produse reale. Pentru calculul casei tale folosești datele din fișele tehnice.

Suma rezistențelor straturilor este 3,55, la care se adaugă rezistențele superficiale. Observă cât de mult contribuie izolația: zidăria groasă dă o treime din total, iar un strat subțire de izolație bună dă mai mult decât ea.

Ce nu trebuie ignorat

Un calcul simplu pe straturi presupune că peretele este uniform, dar în realitate există elemente care îl abat. Fiecare dintre ele poate scădea performanța reală.

• Punțile termice: stâlpi, grinzi, buiandrugi sau colțuri în care izolația este întreruptă; află mai multe în articolul despre punțile termice la construcție.
• Diblurile și elementele metalice care traversează izolația, cu efect mic dar cumulat.
• Umiditatea din materiale: un material ud conduce mai bine căldura și își pierde din performanță.
• Golurile de aer și rosturile nefinisate, care permit circulația aerului prin perete.

Pentru o fațadă izolată cu sistem exterior, calitatea execuției influențează rezultatul final; vezi pașii din materialul despre termosistem, iar pentru straturile de finisaj, tencuiala exterioară și finisajele fațadei.

Cum folosești rezultatul

Rezistența termică se compară cu cerințele minime din reglementările în vigoare pentru tipul de clădire. Valorile minime se actualizează, deci le verifici la proiectant sau în normativele aplicabile. Dacă peretele nu le atinge, cea mai eficientă intervenție este creșterea grosimii izolației, nu a zidăriei.

Ține minte că un perete performant nu înseamnă o casă performantă. Ferestrele, acoperișul, pardoseala și ventilarea completează bilanțul. Mai multe subiecte despre eficiență energetică găsești în categoria dedicată izolației. Dacă ai nevoie de o certificare sau de un calcul oficial, el se face de un specialist atestat.

Pe scurt

• R pentru un strat este grosimea împărțită la lambda.
• Rezistențele straturilor se adună; U este inversul totalului.
• Izolația aduce de obicei cea mai mare parte din rezistență.
• Punțile termice și umiditatea scad performanța reală.
• Valorile lambda se iau din fișele tehnice ale produselor.