Astereala acoperișului: ce este și când se folosește sub învelitoare

Astereala acoperișului este stratul continuu de scânduri sau plăci fixat peste căpriori, pe care se montează învelitoarea. Se folosește de regulă sub șindrila bituminoasă, sub tabla fălțuită și sub alte materiale care au nevoie de un suport plan, pe când țigla ceramică se așază de obicei pe un grătar de lătuieli și șipci.

Ce rol are astereala continuă

Astereala creează un suport plan, rigid și uniform pentru învelitoare. Fără ea, materialele flexibile sau subțiri s-ar deforma între căpriori și ar apărea ondulații, goluri și puncte slabe în care apa poate pătrunde.

Pe lângă suportul plan, astereala leagă căpriorii între ei și ajută la rigidizarea șarpantei în planul versantului. Ea distribuie și sarcinile punctuale, de exemplu cele ale unui om care urcă pe acoperiș, către mai mulți căpriori deodată. Rolul ei se înțelege mai bine în contextul întregii structuri, descrisă în ghidul complet despre acoperișul casei.

Când este recomandată sau necesară

Răspunsul depinde de învelitoarea aleasă, deci primul pas este să citești fișa tehnică a produsului. Producătorii precizează ce suport cer, iar nerespectarea lui poate duce la pierderea garanției.

• Șindrila bituminoasă are nevoie de un suport continuu, deci astereala este obligatorie.
• Tabla fălțuită se montează în mod obișnuit pe un suport continuu, peste o membrană separatoare; detaliile le găsești în articolul despre tabla fălțuită pe acoperiș.
• Țigla ceramică sau din beton se montează în general pe lătuieli, fără astereală completă, dar există soluții care prevăd și un strat continuu, în funcție de proiect.
• Tabla tip țiglă și panourile profilate se pot pune pe șipci, însă pe acoperișurile cu pantă mică sau cu mansardă locuibilă se preferă uneori un suport continuu.

Panta contează și ea: la pante mici, un suport continuu și o hidroizolație bine făcută cresc siguranța în fața apei împinse de vânt. Despre efectul pantei poți citi în explicația despre panta acoperișului.

Din ce se face astereala

Se folosesc în mod obișnuit scânduri de rășinoase sau plăci derivate din lemn pentru exterior. Alegerea ține de buget, de grosimea căpriorilor și de recomandarea proiectantului.

• Scândurile se montează cu rosturi mici între ele, pentru a lăsa lemnul să respire și să se dilate fără să se deformeze.
• Plăcile OSB sau din placaj pentru exterior oferă o suprafață mai uniformă și se montează mai repede, dar trebuie să fie de clasă potrivită pentru medii umede și lăsate cu rosturi de dilatare.

Indiferent de material, lemnul trebuie să fie uscat și tratat împotriva ciupercilor și insectelor. Dacă se montează umed, se contractă ulterior, iar elementele de fixare ale învelitoarei pot ceda. Despre alegerea lemnului pentru șarpantă și verificarea lui la livrare vezi și celelalte articole din categoria dedicată acoperișului.

Cum se montează corect

Montajul corect urmărește trei lucruri: stabilitate, ventilare și protecție la apă.

1. Fixează scândurile sau plăcile perpendicular pe căpriori, în rânduri decalate, astfel încât îmbinările să nu cadă pe aceeași linie.
2. Lasă rosturi de dilatare între elemente, conform indicațiilor producătorului.
3. Folosește cuie sau holșuruburi rezistente la coroziune, cu lungime suficientă pentru a pătrunde bine în căprior.
4. Montează peste astereală membrana sau stratul separator cerut de învelitoare, de la streașină spre coamă, cu suprapuneri corecte.
5. Asigură un spațiu de aer sub învelitoare, acolo unde sistemul o cere, ca să nu se acumuleze umiditate.

Greșeli frecvente

Cea mai frecventă greșeală este folosirea lemnului prea umed, care se deformează după montaj. Urmează alegerea unei grosimi prea mici pentru distanța dintre căpriori, ceea ce duce la flexări vizibile sub învelitoare. O altă problemă este lipsa ventilării: o astereală închisă ermetic fără spațiu de aer poate reține umezeala și accelerează degradarea lemnului.

Dacă ai o mansardă locuibilă, ventilarea și straturile sub astereală trebuie gândite încă din proiect, așa cum arată materialul despre mansarda locuibilă.

Pe scurt

• Astereala continuă este suportul plan pe care se montează învelitoarea.
• Este obligatorie la șindrilă bituminoasă și frecventă la tabla fălțuită.
• Țigla se montează în general pe lătuieli, fără astereală completă.
• Lemnul trebuie să fie uscat, tratat și montat cu rosturi de dilatare.
• Fișa tehnică a învelitoarei decide ce suport este corect.